Diavolul
Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă, ca să poată vedea și să fie
văzut chiar mâncând ori făcându-și
nevoile. Era acuzat de uciderea a 1200 de bărbați, femei și copii. Folosise
toate mijloacele-cuțit, topor, frânghie, otravă, glonț, ș.a. Nu avea nicio
remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.„Dar dumneata nu poți gândi
fără a primi ordine ””, a fost întrebarea cheie a acuzării. ”Nu”, a spus scurt
inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat
bucuros criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat cu Diavolul?”. „ E aici, în
sală, voi sunteți Diavolul”, fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel vă evacuez!”, a intervenit
judecătorul, răsfoind jurnalul acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era descrisă
în amănunt câte o crimă. Literele aveau înflorituri gotice. Omul purta ochelari
cu ramă neagră, avea ochi mici și pătrunzători,păr negru, părea cam de 60 de
ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de
bărbat pe acest om”, declara cu voce
spartă o femeie cam zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l eliberați”.
S-au auzit comentarii – „ Nu ți-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat?
”. „Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de marinar. Pe ușă se strecură un
pitic cu pălărie neagră, și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt
Diavolul, mă scuzați”, șopti prichindelul. „Vino mai aproape”, ceru
judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”.„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„ 8000 de ani,
mă ocup cu orice, doriți un bilet în iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse – era clovnul
de la circul care tocmai poposise în oraș. Criminalul se holba la el și nu pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E
un hoț, minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ți-e rușine, păcătosule,
nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ți-am spus eu mereu ce să faci?”, se
supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar o picătură ce cădea de pe o
ramură pe pervazul ferestrei. Judecătorul făci infarct. Femeia îl luă pe
condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă, unde făcu o nuntă ca în
povești. De atunci,în oraș nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea
dragostei.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu