Cioburi

Cioburi

 

În continuare mă tem. Mă tem să-mi amintesc, mă tem de prezent, de viitor, să o văd , să nu o văd? Pe cine?  Vocea nu-mi spune   clar, cine, ce vrea. Bătrân nu mă simt. Obosit , puțin. Iubirea nu va muri niciodată, dar  este o rara avis. Prima iubită era din Arad, o chema Maria Magdalena, nume  frumos. În București am venit prin 1945, de la Rădăuți, via Sverdlovsk, fără tancuri, doar cu o trotinetă  cu roți de lemn. Hingheri, polițai, olteni cu cobilița, țigănci bete ( scuze, indoromi, nu sunt xenofob fiind minoritar și eu) , generali tot beți, oameni împușcați pe străzi, noaptea, până prin 1947 când s-a mai potolit lumea. Pe Calea Victoriei trece o mașină cu mareșalul Tito și Regele Mihai, amândoi în costume albe, splendid. De atunci iubesc monarhia, care a dispărut  brusc. Mă fac pionier în 1950, dau mâna cu Teohari Georgescu, ministrul de Interne, pare a fi evreu, că are pistrui și e mic de statură, dar aflu că este curat  român. Hm, există popoare curate? Mia din Arad era născută la Sofia din tată bulgar și mamă turcoaică, iar ea era creștină, româncă. Poftim. La Palatul Pionierilor ( actualul Palat prezidențial, fostă proprietate regală, voivodală,unde și-a așezat tabăra și Tudor din Vladimiri) vine Liuba Chișinevschi  și ne îmbrățișează, ca o mamă. Este nevasta temutului lingău Iosif Rotman, dar ea pare simpatică. A făcut pușcărie. În 1953, toate ziarele – despre arestarea lui Lavrenti Beria, șeful  Internelor, Securității, Gulagului, sluga lui Stalin, se pare  și cel care l-a otrăvit pe tătucul. Așa-i trebuie, zice un vânzător. Mari politicieni mai erau în Piața Unirii. Românul a fost mereu pasionat de politică, la fel ca de fotbal. Acum interesul a scăzut. Pe Dej  îl știau toți, nimic nu mișca fără el, așa se credea, mai cu seamă după arestarea Anei Pauker, femeia bărbat, unii spun că era împotriva colectivizării forțate, oricum era „de fier”, în 1952 a zburat cu Teohari și Luca, cei mai apropiați colaboratori ai nevinovatului Dej. Politica este o curvă fără nicio îndoială, prima jertfă este fratele tău, prietenul tău, apoi ceilalți. Pauker nu voia să ia locul lui Dej, deși Molotov i-a propus –era femeie, era evreică, nu se poate. Dej nu de ea se temea, ci de ruși. Tot ei l-au aranjat , se pare, cu RADU,  vorba lui Ceașcă. A venit împiedicatul de Ceașcă, cea mai proastă impresie, vorbea ca la o adunare sătească. Ștefan Andrei zice că era inteligent. Dacă era, nu murea ca un câine. De Crăciun. Parcă un drac a intrat în populația Bucureștilor. Ei l-aș fi lăsat pensionar cu minim pe economie, cu nevasta alăturea. Bobu, un idiot, Dincă, actor, fumător de Kent, când fumătorii de Kent erau luați la secție și întrebați despre spionajul american. I-am văzut  la față, ca și pe Hrușciov, la Moscova, urât ca un purcel. A venit hicleanul de Ilici, l-am cunoscut în 1964, era cu UTC, frumușel, brunet, ca un indorom, vorbea clar, nu ca amărâții din CC, amintea de Patilineț, ucis de Ceașcă, nu se știe de ce. A venit Petrică, nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman să ne …Un dandy fără minte. Industria română – un depozit de fier vechi. Niciun  muncitor necalificat nu ar fi spus asemenea gogomănie, dar cine știe, o fi avut el în minte niște afaceri? Nu cred. E prea naiv, imatur, vorba fostei soții, Mioara Roman. Trei oameni au săpat la temelia unei țări care putea să rămână pe un loc onorabil – Ilici, Petrică și Miron Cozma cu bastonarii lui.Oliviu Gherman dormea în scaunul de  președinte de Senat, Văcăroiu le avea ci votca, se zice, Stolojan, „bolnavul închipuit”, care ne arăta „creșterea zero”, două degete apropiate, o fi fost dintr-o școală indiană, nea Milică, frumos ca Vodă Cuza, nimic  de mintea lui apolitică, iar Ilici, ca umbra  lui Hamlet-tatăl, apoi eternul  contestat , marinarul vesel, îl știm, nu-l uităm, deși nemica nu va lăsa, poate niște amintiri proaste. Ne așteaptă noua generație crescută în serele foștilor Secu( apropo, securis, în latină, înseamnă baltag) , micul Tititicuculescu, crinișor cel cu fundul scos ca la parada pinguinilor. Depindem de FMI mai ceva ca de URSS pe vremea sovromurilor, nu sunt antieuropean, dar mă cam enervează funcționarii care știu doar un capitol din cărțile de economie, nici americanii nu-i prea iubesc, nici nu le pasă, ce ne așteaptă? Un Caesar, un Nero, neantul? O aiureală, zice o cucuvea. De unde plecai și unde ajunsei. Iar iubita se plimbă prin București. Un câine se pișă pe statuia lui Mihai Viteazu. Voievodul tace. Cât timp?

BORIS MARIAN