Rilke

Uneori comunici mai uşor cu un câine, o pisică, decât cu un om. Am câteva experienţe edificatoare. De ce nu comunică un om?.De teamă. Pentru că este ocupat, fie cu treburi grele, fie cu sine , însuşi. Dar dorinţa de comunicare se aseamănă respiraţiei, nu poţi trăi sub apă.Am o părere foarte bună despre comunicare. Discreţia, secretomania, mania persecuţiei sunt câteva piedici grave în calea comunicării, Iar ura se naşte numai din lipsa unei comunicări deschise. Suspiciunile, prejudecăţile de aici se nasc. Iubirea este alt domeniu. Iubirea este un alcool, oamenii nu mai sunt raţionali. Vorbesc de comunicare, deasupra iubirilor, prieteniilor ocazionale. Sunt un religios al comunicării,eu pot discuta şi cu Dumnezeu. De ce nu?
Nu ştie luna că e luminoasă şi nici măcar nu ştie că e lună, nisipul că e nisip, spre ce ne îndreptăm?Ce-ai să Te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm (îţi sunt ulcior), dacă mă stric? Şi băutură sunt.Sunt meşteşugul Tău şi-al Tău veşmânt, cu mine rostul Tău dispare. În urma mea nu mai ai casă-n care să te întâmpine cuvinte calde.... Uite, eu nu sunt, dar dac-aş fi, aş fi un miez de poezie scrisă... Uite că nu sunt, ceilalţi sunt deplin- Rilke..
Este un mare curaj să te scoli de dimineaţă – Anonim. Noroc că nimeni nu poate muri treaz.
Opusul păcatului este libertatea, nu virtutea – Kirkegaard.
Uciderea pruncilor nu a servit decât cauzei picturii, ea nu a fost învăţătură pentru ocrotirea pruncilor, mişcarea braţului, strălucirea săbiilor, ţipătul mamelor, mulţumirea monarhului.