Jocurile

Jocurile se adună, ne-ntâlnim, de vrei, pe lună, tu mi-ai spus că niciodată nu vom fi ... e altă joacă, visele noastre, afine-ngheţate în borcane ascunse, cerate, stăpânii muriră, paingul se miră, nu poate pătrunde, unde? Genele tale, gene mele se duseră-n alte făpturi, diluviene sunt vremile noastre, măruntă-ntristare, ce jocuri, ce drame epistolare. Te miri şi tu, ca paingul, afine gustate cu poftă de ursuline, de maicile acelea fugind de bărbaţi, frumoşi sunt doar anii tineri, uitaţi. După cum spunea Brueghel, Icar a căzur într-o primăvară, fermierii tocmai arau, marea era neliniştită, numai soarele privea maiestuos şi îşi făcea lucrarea, ceara plângea cu lacrimi de om.
Florin Mugur îmi spunea că poezia nu este un simplu joc, este periculos, te poate duce la moarte, avea dreptate. Acum, secat de orice inspiraţie simt că Omul Negru îmi suflă din spate. Ce zici ody? Sau ce zici, Doamne? Orice se află în afara mea este Dumnezeu, chiar şi un câine vagabond. .