Omucidere

Omucidere prin tăcere. Tu te adresezi cuiva, respectivul ( respectiva) nu-ţi răspund. Poţi să plângi, să urli, să te indignezi, să întrebi, să te umileşti, NU, acesta este răspunsul, ca şi cum adresatul a murit şi el. Doi morţi deodată. Asta se numeşte civilizaţie. Mai bine un glonţ tras de după colţ. Este o laşitate să nu răspunzi cuiva care nu îţi este necunoscut. Nu este semnul aristocraţiei, poate că totuşi este. De aceea a izbucnit şi Revoluţia Franceză. A venit poporul fără chiloţi şi a cerut libertate, egalitate, fraternitate. S-a ales praful, dar data istorică a rămas. Cauza – aceeaşi lipsă de comunicare. Inchidem ochii, ne facem că elefantul nu este în baie.... O pagină te poate înnobila, te poate amăgi, eşti un Don Quijote etern.Un orb ucide alt orb. Un surd ucide alt surd. ... Un critic, poreclit şi boul vesel, îmi spune că nu mi-a cerut el cărţile, aşa că nu are de ce să scrie despre ele. Prima condiţie a maturizării – lasp iluziile, ca Dante la poarta Infernului. Am căutat pe cineva după decenii, am dat peste un bloc de gheaţă, aşa cum merg pe strada Antim şi dau peste Casa Poporului. Nimic. ... Sărac în fapte, precum sunt, între lumină şi pământ, Tu, Doamne, nu mi-ai dat răgaz, o viaţă-ntreagă aş fi rămas la şcoala marilor profeţi, la care ştiu că Tu înveţi şi-ncerci mereu să ne-nţelegi, Tu, ce ne-ai dat doar Zece Legi.
Buzele mele-s acoperite de sărutul tău otrăvit, nuferii-aştri căzuţi, din hidrargir şi argint, sunt duh şi sunt trup sângerând, rănile cresc precum undele din adânc, dincolo sunt liber, nu mă ajung nici cuţitul, cuvintele nu mă ajung.