Maica Tereza

Inutilitate

Maica Tereza, parcă, spunea că nenorocirea unui om vine când el se simte inutil. Desigur, exagerează, sunt destui care nici nu-şi pun întrebarea, în goana lor după plăceri şi bucurii lumeşti. Dar, în principiu, are dreptate. Sentimentul de inutilitate poate duce pe un om sensibil, cu gândul, la sinucidere. Durerea fizică, boala te poate handicapa, te temi că devii o povară. Te mobilizezi, scapi, dar bucuria nu revine, înţelegi că lumea poate trăi fără tine. Ieri am candidat la o funcţie, într-o asociaţie. Din 25o de votanţi, am obţinut patru voturi, sub 2%. Ştiam că nu am nici o şansă, dar nici chiar aşa. Oamenii nu mă cunosc, nu au încredere. Plus vârsta.Am devenit senior. Mai departe. Colegii, unii, mă vor afară, le trebuie postul liber. Nu au nevoie de mine. Mai departe. Un amic din provincie, cu care eu credeam că am cele mai bune relaţii, s-a supărat, mulţi se supără pe mine, de multe ori nici nu ştiu de ce. De obicei , în ciuda unor riposte prea dure, eu încerc să ajut un om. Mai departe, o anumită redactoare şefă , la nu ştiu de revistă, s-a supărat pe mine, se uită cu o ură, de parcă i-aş fi atacat părinţii. Cine ştie ce i-am spus. Dar câte nu mi s-au spus mie, oare cuvintele ucid cu adevărat? Iar eu nu vorbesc cu ură, am anumite reacţii negative la ceea ce mi se pare incorect. Mai departe, o amică din adolescenţă, pe care , uneori , o şi visez în poziţii cu totul nepotrivite ( n.b. ?) nu vrea să mai aibă nici o discuţie cu mine, nici pe email, de ce? Altă amică, este adevărat, neiubită de mine, niciodată, dar niciodată, mă ignoră, deşi am fost, cândva, destul de apropiaţi. Am spus, oarecum. Aici mă opresc, familia este sfântă. Este oare viaţa unui om inutilă? Întrebarea şi-o pune un om apropiat mie, suferind. Aici vine răspunsul – NU. Viaţa este unicul dar al naturii, al Divinităţii, cum doriţi, care trebuie respectat. Al doilea dar este pasiunea de a face un anumit lucru. Eu iubesc scrisul, sunt grafoman. Nu ştiu de ce grafomania este privită cu dispreţ. Dar cei care desenează, pictează aiurea? Hai să spunem că muzicienii pot distruge liniştea semenilor. Dar oamenii îndrăgostiţi de artă, de scris, de o anumită meserie, aceşti oameni merită tot respectul. Cine este arbitrul absolut care hotărăşte cine este talentat, cine nu este, cine este de geniu, cine este un cârpaci? Numai timpul. Eu cred în Timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu