Lombroso

”Sunt evenimente care ne marchează”, spune prietena și se rujează.Aglutinate zile, trecut alunecos, prin secoli cum mă poartă Lombroso, Berlioz, proptești cu mâna zidul, dar totu-i ruinat, deasupra zboară corbii, dintr-un adânc lătrat se nasc șacali, hiene, iar îngerii se-ascund, au fost iubiri ca fumul, dar fumul e cărunt, la anii-mi încă tineri mă plimb la braț cu Soarta, iar Soarta e Iubirea sau uneori e Moartea .Nervii aceștia fremătau, era limpede, vuiau, tropăiau, săreau, strigau în frumoasa Morgenthau, căci pornită era ea să-nțeleagă dragostea, locurile-i mai obscure, iar iubirea-i o pădure. ....Peisajul alb ca nudul zărit cu ochii-n spasme, strălucitoare neaua, pământ topit în lapte, viața mea trecută e numai un generic, viața mea viitoare e numai întuneric, viața mea-i bolnavă, mai pâlpâie-n cuvinte, eu am chemat un șarpe din versuri să m-alinte, îți amintești, iubito, pe când erai regină și în întreg regatul doar noi eram lumină? ....Sunt în lichidare, ani și amintiri, sufletul e steagul, piscul din Pamir, au rămas în urmă norii peste șes, peste timp, îmi pare că înaintez, sunt în lichidare, vine un potop, încropesc, probabil, ultimul meu op, n-auziți cum apele galbene vuiesc? Sunt în lichidare, Bea, te iubesc.
O linişte aparentă. Lipsesc nenorocirile, omul este însetat de catastrofe, adică se înţelege cata – înapoi, strofă – porţiune. Ascult ce spune un critic despre Istoria sa, este foarte mulţumit. Prost nu este, a ajuns în vârful piramidei, dar critica se dovedeşte încă o dată o instituţie de dezinformare. Cine ascultă un critic nu mai are nevoie de creier. Eu nu mă consider scriitor important, mă ştiu scriitor, atât. Nu mă interesează ce spune criticul sau ce nu spune. Să fie sănătos, nu sunt pe lista concurenţilor. Penibilul discuţiei cu un om de treabă, dar cam prost. Plin de el, de treabă, dar plin de el, ca un sac de cartofi. Tot ce spune se referă la el. Ca soţul Anei Carenina, adică mediocrul autoritar. Alt personaj- femeia care îşi abandonează amanţii numai din plăcerea de a abandona, de teama de a nu fi abandonată. Un sadism amestecat cu laşitate. Un caz demn de psihanaliză. Cunosc. Ştiu. Simt. Se găseşte la femei, la bărbaţi mai rar. Norii sunt morţii dintâi, scrie Amihai. Panseuri. Glonţul fierbinte răceşte prada. T.V. – Natura poate trăi fără noi, noi nu putem fără ea, vax.Ce spune cel din puşcărie? Intre iad şi rai, plăpândul fir de iarbă ţine cumpăna. Frumos. Ţânţarii îmi ţin tovărăşie. Bun. Nu mişcă frunza, de ce tremură îndrăgostiţii? Chiar, de ce ? Cucul se cheamă pe sine. Stejar lovit de trăsnet în timp ce visa. Excelent.