Mi s-a spus

 

Mi s-a spus că sunt infantil, mai mult decât un copil, mai mult decât un poet, cu mult regret. Ce vină am că  exist? Că mai insist  și nu dispar, ca o corabie pornită-n Zadar, Zadarul e un Paradis, el este iubita din vis, ea se transformă în șarpe la ora șapte. Ea mușcă și fuge plângând, o iert și o uit  ca  pe-un gând, fie , să zburde cum vrea, cu altcineva. Cândva iubeam o minionă , s-a transformat în Gorgonă, apoi în gogoașă din care ieși un fluture mare. Totul pare obișnuit, o durere de gât, sub tăiș ascuțit, cineva s-a despărțit, ca o barcă de mal, spre oceanul  global. Cineva își pune chinuitor întrebări esențiale despre viitor, dar noi stăm cuminți pe-un vulcan nu prea stins, lupii și urșii ieșiră afară, la o continuă vânătoare, sărbătorile se repetă  la intervale aproape normale, dar vă spun nu e  deloc important  mersul ceasului în acest timp degradant, ci faptul că a fost ucisă  cu sălbăticie o iubire promisă. Am zărit-o cum alerga, precum ciuta, șiroia sângele din ea, neștiuta. 

BORIS MARIAN