Cruzime
Mai bine să fii
dalmațian, decât cruelă. Omul nu are nevoie de cap. În timpul vieții
sufletul stă în cap. El tulbură dreapta judecată, luciditatea. Există capete
fără suflet? Poate. Inima este doar un mușchiuleț. S-a creat un mit în jurul
inimii. Toate ființele vii au inimă, la ora de zoologie, la școală, am văzut o
broscuță tăiată pe mijloc, îi bătea inima. Asta spune tot.
Acum despre poezie. Autorul trebuie să fie el însuși, să nu se gândească la
cititor. Calofilia, excesul de metafore, de
sentimente comune strică. Suntem
niște păcătoși, nu suntem sfinți, nici îngeri. Exemplu – Beethoven, Whitman,
Esenin, ș.a. Puterea lor stă în sinceritate. Artistul este credibil și atrage
prin directețea cu care se exprimă, desigur , fără a părăsi arta.Asta depinde
de talent. Mai departe. În viață există sentimentele de prietenie și dragoste.
Ele nu se amestecă, dar nici nu se separă. Iubirea este impură , implică
atracția sexuală, orgoliul celui iubit, gelozia, trădarea, etc. Prietenia, rară
în esență, este mai pură. Înseamnă chiar jertfă. Aici se apropie de dragoste. Dar
eu nu am avut un prieten adevărat, poate că este și firea mea devină. Am
pretenția să găsesc pe cineva care să gândească la fel ca mine, în ce privește
prietenia. Castor și Pollux. Oreste și Pillade. Nu există. Orice relație ruptă
produce răni. Durerea poate fi acută, latentă, de durată. Ochii mei devin
violeți, scriu cu cerneală simpatică, dacă mă doare ceva. Majoritatea oamenilor
monologhează. Și eu. Dar am firea amerindianului, fierbinte, iar din romane, îi admir pe Julien
Sorel, Fabrice, adolescentul din „Vă place Brahms?”, ș.a. Femeile pot fi dure,
de necucerit, trufașe, viclene, dar pot
fi și zeițe, mame, amante extraordinare. Sunt mai complexe decât noi, bărbații, care
suntem uneori niște animale. Iubirea are fragilitatea firului de păianjen. Prietenia
este ca un odgon. Cunosc mai bine iubirea, ea îți dă libertate și robie, are
savoare. Femeile iubesc stabilitatea. Sunt burgheze. Se cred nobile, pot fi și
nobile, dar simțul datoriei este mai puternic. Se tem de aventură. Au motive.
Cel mai crud la o femeie este râsul. Râsul îi ucide pe cei slabi. Eu repet după
Nietzsche – ce nu mă ucide, mă face mai puternic.
Cruzimea este de gheață, gheața se topește, nu rămâne nimic.
Adevărul este din diamant. Cred că arta ar trebui să slujească adevărul, iar
frumosul să-i fie subordonat. Ghiocelul crește din pământ. Ghiocelul artificial
nu valorează nimic.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu