Ninge

Ninge frumos, ninge cu plumb, aşa spun ecologiştii, aşa spunea şi Bacovia. Tristeţea este rudă cu plumbul, este la fel de nocivă. Ninge cu arsenic, uraniu, de ce nu ninge cu aur? Cu argint? Cu diamante? Oare, Dumnezeu nu este şi El poet? Pentru noi, ca indivizi – totul, pentru omenire – nimic...Privat de bucuriile vieţii terestre, mă-ndrept spre lumea care nu este ...Există eclipsa lui Dumnezeu? Mă-ntreabă prietenul Zevedeu... Din săbii vom face fier pentru plug, dar plugul se trage de boii din jug... Anaconda se zbate în visul-coşmar, corbii pândesc din hotar în hotar, leşuri de secole zac fără gropi, şarpele morţii ne umple de stropi, verde-i otrava, astăzi e nea, ninge frumos, domnişoară Chochat...Şi cât de simplu soarele-n pământ lovind, câmpia izbucneşte-n ape verzi şi munţii spintecă pulpana cerului în fugă, iar eu, de-atâta neputinţă ochii-nchid şi-aud cu picură în peşteră Cuvântul... Noi vom călători pe această ţestoasă, anii, ca nişte ierburi puternice ne vor împiedica să mergem acasă, noi vom călători pe această cometă pietrificată, lăsând o dârâ de Pax Vobiscum şi mulţumiri repetate, ieşind din imperiul tău, Poezie, ne vom îmbăta de moarte şi de trezie, iar gândul se va umple de uitare, ca de o apă tulbure Titanicul în mare...Ca să constaţi inutilitatea unui peisaj...Mătrăguna creşte şi în Grădina Raiului, de ce nu ar dori îngerii să devină oameni?... Palat de cleştar, cu genunchii la gură ...Eu urc prin beznă scări greoaie ...O pasăre, astăzi, Malcale, îmi lasă un cântec în prag, un” se sfârşeşte oraşul, acolo începe-un drumeag...Avem de nevoie şi de umbra noastră, este clar...Răspunsul şatepta cuminte într-o lumină rece, departe de-ntrebarea – cheie, descuie, număr pân-la zece, dechuie, zice mortul, blând, are o voce de pământ, are un timbru de cenuşă, iar gura lui este o uşă, o fi un om ascuns de-un veac sau doar un duh sau doar un drac? ... Mari semne de-ntrebare laşi, o, Doamne, Tu ningi peste-oraş.




Boris Marian