Pui de „arian”

Puterile sunt pe sfârșite/ precum e soarele într-un decembrie cafeniu/ e prea firavă creatura Ta, Divine/ abia respir și totuși încă-s viu/ mai sunt flămând, mai am în ochi lumină/ mai este ziua care va veni/ m-am despărțit de multe, dar cu tine/ viața mea, abia m-obșnui/ mai vine o zi, o oră, o minune/ poemul meu oricând o poate spune. Aici voi îngropa eu o iubire de care nimeni n-are știre.„Und sagte kein einziges Wort”, „Der Zug war punktlich”, „Wo warst du, Adam?”, „Wanderer kommst du nach Spa...”, „An der Brucke”, „Lohengrins Tod”, ce povestiri, nici un german, nici un european nu a scris atât de bine povestiri despre război ca Boll.Si nu este vorba de război, ci de efectul barbariei noastre numite război. Pentru că războiul din troia a fost o operetă în comparație cu măcelurile din secolul XX. Nici cifrele nu pot exprima cruzimea semenului nostru,Cain.„ Unde este fratele tău, Cain?”, „ Am eu grija fratelui meu?”, răspunde Cain, primul criminal mincinos din istorie.priviți ce bine arăta Goering la proces. Dar Stalin, când urca la tribuna Mauzolelului, unde dormea dascălul său întru crime? Trăim în vremea noastră renașterea interesului pentru opera lui Claudio Monteverdi. Șalul negru, de Pirandello, amintind de un poem al lui Pușkin. Scriitorii trăiesc unul din ispirația altuia, un cordon ombilical leagă scriitorii întrei, ca și folclorul popoarelor.A orbit, dar nu a cerut ajutor, visa frumos ca un cocor, dimineața își cumpăra pâinea cea de toate zilele, venea casă, se închidea și întorcea filele cărților știute pe dinafară, uneori un vecin îl chema pe scară, să-i povestească tot felul de nimicuri, îi răbda orice ticuri, „Vezi ce faci, o să fie bine”, îi spunea orbul, a murit într-o vineri, îl chema Homer și totul s-a petrecut ieri. Zilnic am lucrat la această navp, a fost cândva o epavă căzută din Cosmos, din Calea Lactee, cum decad îngerii într- femeie, astfel tinerețea mea s-a dus, ”Se spune că ai construit ceva mai redus, ceva mai simplu, dar va zbura?”, mă întrebau cei din urmea mea. Când a fost gata, s-au mirat toți, nava mea nu avea roți, nici aripi și nici nu avea motor, nava mea pentru zbor interior.Poemul scris de mine s-a inspirat din Anna Ahmatova (1889-1966). Alte scriitoare de valoare – Bella Ahmadulina ( n.1937), prima soție a lui Evtușenko, am vorbit cu ea exact două minute, în 1963, tocmai ieșise din spital. Nina Berberova(19o1-1993), o existență discretă, mi-a recomandat cineva o carte a ei, nu m-a entuziasmat, iar respectivul, din alte motive,mi-a devenit dușman,Evghenia Ghinzburg ( 1906-1977), martor al Gulag-ului, mama scriitorului Vasili Axionov.Un puști găsit în pădurile Bielorusiei de nemți, în 1942 este făcut copil de trupă și termină războiul în cadrul armatei germane, se pare la SS. Abia după război se constată că deja adolescent, cel găsit în pădure era un evreu fugit din ghetou, el știa cine îi erau părinții. Fusese fotografiat, cum era el blond, iar fotografia a fost trimisă lui Hitler, care a admirat înfățișarea „ariană” a copilului de trupă. A murit în Australia, iar fiul a scris o biografie extraordinară.