Fotoliile

Fotoliile bătrânei, măsuța, alte mici obiecte sunt la mine, nu mai avea cine sa le ia, unul dintre fotolii, de fapt un scaun pe rotuile, pentru birou iîmi este cel mai drag. Iată cum un om dispărut mai trăiește pe lângă noi. Bătrâna nu- mi era simpatică, vîrsta înaintată ( aproape 9o de ani) o făcuse agresivă, dar energia, încăpățânarea, neliniștea nu păreau a prevesti un grabnic sfârșit și totuși a dispărut ca o libelulă, a fost și s-a dus. Imi amintea de mama mea, dar pe ea o iubeam așa cum era. Nu suntem niciodată obiectivi.
Dacă am deveni mai morali, spunea Nietzsche , care, în ciuda geniului său, nu știa ceea ce este morala, era amoral prin structură, tot ceea ce spunea era împotriva oricărei convenții, iar morala este o sumă de convenții acceptate,pfui, am început să vorbesc ca și el. Nu-l iubesc poe acest nebun grandoman, deși Dali, care îi semâna la fire, îmi place. Dali se joacă, era un uriaș artist.
„Au existat tot felul de ipoteze, ba că de la început apariția cometei i-a dat anului aceluia aura de deșertăciune, ba că, mai tarziu, după ce lucrurile au luat-o la vale ( n.n. greșeală de traducere, lucrurile aveau alt înțeles, așa par niște bolovani),oamenii s-au convins că necazurile veniseră de la sine”- citat din Ismail Kadare, mare scriitor, mare albanez.
Pe vremea aceea locuiam în cartierul Nazareth, era o parte a orașului aproape pustie, vecină cu taluzurile vechilor întărituri și cotropită de vegetație, ca și cum apropiata câmpie ar gfi înaintat în cetate pentru a-și recupera teriroriile – scrie Michel de Ghlderode, nume cu o rezonanță aristocratică și stil așișderea.
Marceline Cain , ai fi zis că era un amestec de cenușă, de nicip și de sânge, un chip micuț, fără strălucire, triunghiular, îndărătnic, doi ochi de un căprui foarte închis, cu puncte arămii care te atrăgeau mai ales prin mărimea neobișnuită a pupilei”, scrie Andre Pieyre de Mandiargues, alt nobil al literelor. Fără prejudecăți, puneți alături Creangă, Hașdeu, Hogaș, mari sau buni scriitori, ce nume diferite.