Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul
se-ndepărtează. Voi, descendenți, sânge în cleștar. Noi, lacomi și acum. Gust
de cenușă? Ecou monstruos. Să-l văd eu
pe William Shakespeare încolonat, între laghernici.
Două sute de milioane. Treceam peste o
râpă adâncă, mă întrebam, ce caut eu pe această bârnă mâncată de umezeală, gata să se rupă? Cercetarea
de sine.
Să-ți pierzi vocea, abia atunci începi să gândești. O lumină
aurie îmi pătrunde prin pleoape. Cineva îmi smulge corzile vocale. Nu putem
lăsa mizeria să ne pătrundă în suflet. Adică - frica de moarte, ura față de
semeni, minciuna. Am și eu multe
chipuri, unele nu le cunosc nici eu. Mila nu mi s-a părut o virtute, deși multe fapte bune se nasc din milă. Dar ea
umilește, chiar cuvântul conține milă. Țin mai mult la dreptate și la
independență.
Mă risipesc, spun ca Rilke, timpul și moartea mă cheltuiesc.
Nu voi face teoria fumatului. Dar este o sinucidere lentă.
Artistul știe cel mai bine ce înseamnă a te sinucide încet. Cu asta am încheiat
teoria fumatului.
Și mai era o femeie nebună care se credea Fecioara și îl
numea pe fratele ei mai mic, Yehoshua, adică Iisus și mergeau pe drumul
Damascului, iar securiștii mișunau peste tot, prin aer, prin apă, de nu mai
știai care este și care nu este .
Ca o criză de inimă se plimba frumoasa doamnă pe Calea
Victoriei, aducerți perfuzorul, intubatorul, strigă un puști legat de stâlpul
Primăriei de Roșu, telefonul mobil înghite continentele, simt palma ta mică în
îmbrățișarea degetelor mele înghețate de emoție, peste oraș s-a tolănit toamna
cea cu șolduri late, un zdrențăros cântă Concertul de vioară al lui Paganini, o
criză de inimă în plus, ca la poker, patru inimi, calul se nalță din bronzul
său, are testicule gigantice, dar tu treci , nepăsător ca o criză de inimă.
Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu
mare. A alergat-o nevasta irakianului pe
odalisca noastră de a făcut odalisca un prinț pe drum. Un prinț ce avea să
ajungă soldat în armata Kenyei, apoi sclav la somalezi și apoi șomer în
SUA. Asta e. Îți spun un cântecel să adormi
zise Șahrezada , care era pe aproape. Că
mintea nebunului, nici înțeleptul n-o întrece.
Copiii nu se
fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi
o pleoapă, am să te pot recunoaște,fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești
mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai
înțeles bucuria unei păsări cântând,nici strălucirea în ochii profesorului de
Gând, ai grijă ce vorbești, îmi șoptește, te aud copiii și te spun lui nea
Pește.Iar o idee este mai importantă decât o catedrală, spune spânul închinându-se pe ascuns, ferește-te să
devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator
de iluzii?Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă
gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai
ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate,Băltoacele aurite de
soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu