Vechime

Vechime

 

Întru început Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Nu știu, mai încolo este invers. Oricum , era întuneric. Să fie lumină, a zis Dumnezeu. De aici începe istoria. La fel este și cu memoria. Noi nu știm de unde începe. Memoria are mai multe începuturi. Prefer perioada maturizării. Îl văd la o emisiune TV pe președintele Academiei, are 76 de ani, l-am cunoscut când avea 23. Aceiași ochi frumoși, aceeași mustață, acum albă, ca a lui Omar Sharif, pe care  îl admiră. Specialist într-un domeniu rar, el este un om rar. Spune – când nu știi ceva întreabă pe alții, nu-mi plac infatuații, oamenii unui singur manual. Perfect. Când  faci ceva, trebuie să-l faci perfect. Ce simplu? Primele mele iubiri aveau vârsta nepotului meu. Aceasta este vechimea. Viața are rost până la 70 de ani, așa cred. După aceea tragem de timp. Cred că și insectele au memorie, altfel nu s-ar hrăni, nu s-ar înmulți.  Septuaginta noastră cea de toate zilele. Fiecare avem o matrice   după modelul Genezei. Mă simt precum Faust  în fața lui Mefisto. Să-mi vând sufletul de dragul unei nemuriri înrobitoare? De fapt asta încearcă orice scriitor. Dinspre vest vin nori, precipitațiile temporare vor aduce bucurii și necazuri. Cineva a împins ușa cu piciorul și a intrat în magazinul de pâine. Asta era mai demult. Așa începe un așa zis roman, „ Inimile celor patru” de un scriitor premiat și răspremiat, Vladimir Sorokin, o pagină fără  porcării nu există. Sunt total depășit, toată cartea este numai despre felații și homo. Un exemplu tipic pentru o tranziție spre comuna primitivă sau mai devreme. La început era întuneric.  Iei un virus , îl pui în apă, se mișcă la fel ca un spermatozoid,unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar, iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, deasupra mării, vine  un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, înlătură artistul, îngrijise grădina albă de narcise,  atașament, dar ce contează-n timp?  Ananis Nin pe tine nu te schimb. La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock, durere din cuptorul de dorinți, Anais Nin ești nudă și colinzi prin sufletul bărbaților-femei, ai fost mereu în patru sau în trei sau una singură, Ofelia lângă tine este un rai perfect pentru jivine.

BORIS MARIAN