Post-colind
Fiecare este rege în inima lui sau
cel puțin prinț. Bunul Mefisto m-a pus să-mi iau computer prin 2009. În viața
mea nu m-am umilit în fața cuiva. Dar regatul Net te poate pune la grele
încercări. Am venit în cetatea ASTROLOGII
DE BALTĂ. Iubire mare până la primul schimb de păreri. Am eu un fel ,
când zic ceva ori mi se aplică un
tomahawk , ori sunt dus în pustiu și lăsat acolo să urlu ca un biet șacal.
Porțile cetății se închid și nici un semn cabalistic nu le mai urnește. Am revenit
în zdrențe , am cântat din liră, nimic.
Un străjer mi-a aruncat și un pietroi în cap. Lumea este bună. Trăim în cea mai
bună dintre lumi. Am rămas prieten cu
acel duce, dar mi-a spus că nu el este cel care se opune reprimirii mele ci un
comitet de oameni ai muncii. Bun, împreună cu un alt dezmoștenit am venit în
cetatea VIOLET PE STRĂCHINIU. Primire frumoasă, ospățul era în toi, amazoanele se plimbau bucuroase
prin cetate, ce am fluierat, ce nu am fluierat, de trei ori m-am trezit dormind
în pustiu. Măi, să fie. Am ales cel mai munte – MOARTEA FĂRĂ MOARTE.
Acolo, niște îngerași invizibili fac și desfac, te trezești dat afară
fără motiv. Sihastrul -șef este plecat pe veci în Australia. Alții fac
jocurile. Ce jocuri, asasinate poetice. Acolo poți intra , dar la fiecare cuvânt, vine un mic diavol și-ți
leagă fălcile. Ba îți atârnă și un viermișor de pleoapă să nu te simți
ignorat. Precum Ulise avdem și noi
Ithacile noastre ( nu mă refer la publicații cu nume similare) , am cunoscut
minunate Penelope. Am găsit și prieteni precum Castor și Pollux, nu toate
castelele sunt conduse de Ciubăr Vodă. Dimpotrivă. Am întâlnit adevărați prinți și regi. Asta ne lipsește
nouă - regalitatea morală. Lor le spun la mulți ani, acolo voi
bea un vin roșu, vinul prieteniei.
Nu spune niciodată că viața este minunată. Cobești. Mai sunt
și umbre decoltate. Și hrube, turbe, turme, sunete surde, orgolii absurde,
ferește-te de supernormali. Ei pot ucide
un om,un cal, un șacal. Fără moarte nimic nu are sens, poți să nechezi, să te frizezi, refrigerezi, ieșeam pe stradă
fără picioare, fără vintre, fără inimioară, dar de suflete avem nevoie, ca
zoologul ce doarme cu Zoe. Știți ce
lipsește? Un șah și un MAT ( 1948) și un
pat, un marș funebru la tonomat. Gen Varșovianka sau marșul lui Chopin. Iartă-mi , Doamne, trufia, este de fapt
prostia- trufanda, nimeni nu suportă trufia, deși aproape toți sunt trufași, în
ilegalitatea lor intimă. Noi nu răspundem de faptele noastre, cum nici faptele
nu răspund de noi, precum copiii din flori. Hieratică iertare hibernală. Nimeni sau
aproape nimeni nu cunoaște iertarea. Nici limba chineză nu este atât de
dificilă precum iertarea. Umblu printre oameni și statui, inimă au mai mult
statuile. Nu mai spun de câini. Inima lor bate cu două sute.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu