Antireceptor
Oamenii –zei stau la
coadă la ouă. Stăteau, acum stau și cugetă. Citeam pe Brodski, mare poet
aproape uitat. Sosim întotdeauna prea târziu la locul gloriei. Cartea regilor.
Visam să fiu rege și am fost. Tu știi ce-i un poem? Nu, răspunde un cerșetor cu vioară. Călcăm deja pe un
pământ strălucitor. Nu știm de ce. Albinoni, Anonimul venețian, Chopin,
Porumbescu, trist, trist, trist.
Cred că printre antecesorii mei au fost
și muzicieni, nu numai croitori, bețivi sau mici negustori, acolo. De ce? Păi mă atrag aceste ocupații. Nu le-am
practicat. De sunt poet,să spună alții mai deștepți. Iar deștepți sunt mulți,
prea mulți pentru un Pământ mic. Când am descoperit eu că sunt viu? Când am
devenit eu independent? Când am iubit prima oară, pe cine? Nu există eșecuri în
dragoste, cum îmi spunea o fostă amică, nici respingerea, nici trădarea nu sunt
eșecuri, eșecul este renunțarea ta,
unilaterală la dragoste. În sunet de flaut se anunță ea sau așa se anunță
vânătoarea? Singurătatea absolută este o mare pedeapsă, uneori meritată, uneori
nu, doar omul credincios mai găsește alinare. Iubirea are adesea gustul
pelinului. O suporți? Nu cred că aș putea fi singur. Fiecare este o lume, de ce
nu ne putem alipi, asimila ca prada în șarpe? Nimeni nu este compatibil complet cu nimeni. Sună ca
dracul, dar adevărat. Pe malul Râului Negru să nu plângi. Salonul de spital.
Mai ieși de acolo, nu? Expresia- „să nu
judeci cu picioarele” are o bază.
De când mă cam lasă picioarele, judec febril. Deci este invers, nu vai de cap,
dacă nu ai picioare. Nu-mi plac făpturile care nu știu să întrebe, nu știu să
răspundă, parcă ar fi sfincși. Ne place să ne plângem, cu măsură. Cu puțin
umor. Dacă am fi prea sinceri lumea s-ar umple de gemete. Bătrânețea nu mi se
potrivește. Obligațiile ne usucă sufletul. De aceea și eșuăm adeseori. Nici
bătrânețea nu este obligatorie. Vorbesc
cu durerea iubirii,chipurile se risipesc, rămân cuvintele, nimic nu rezistă mai
mult decât cuvintele,asta mi-a spus-o un
mut, el scria, a venit Marele Orb, a confirmat, A venit surdul, a dat din cap,
Vanitas vanitatum, nu te încrede în
cuvinte,spun alții, dar inima știe ce știe, nu poți ucide un sentiment, el se
ascunde, aud pașii voștri, aud sărutările ,memoria nu face zgomot, vine și
ziua iubirilor nestăpânite, pumnalele nu
ne sperie, o păpușă închisă într-un cub de sticlă, orașul ca o migrenă,flori
împrăștiate, aici s-a petrecut ceva, vorbesc
cu durerea iubirii.Nu facem nimic ilegal, ne iubim.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu