Prin mine

 

 

 

 

prin mine gânduri triste trec,   cum oamenii în ură cresc,   valize de lichid biliar,   osul de vulpe e calmar,   degeaba blana e de preț, când mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău,   se enervează Dumnzeu,   să se usuce , zice El,   floare și iarbă, porumbel,...   miroase Edenul a grajd,   violet e omul când nu-i laș, dar azi mă bucur, s-a schimbat,   poetul este mai nalt, . pe când e  omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din Covurlui, amar mi-e să vorbesc pe înfundate, pădurile au fost furate, un strop mai mult și m-ar răîpune, dar eu am să v-arăt căpșune, întrai aici , nu știu de ce, pe sub colina Bebe, dar când pe sub colină fui, îmi strigă corbul, grau și fui, privind, zărit-am creștetul  catârului din   Barnaul, atunci scăzu și spaima grea, că nu e grau, nici graucea, acela ce din vasluri scapă, abia răsuflă  duh de ceapă, așa și sufletul  fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întremă, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndreptă spre Dumnezeu, o panteră urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce  tufă ești,  e prima zi câ ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea ca o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, că bestial este minutul  și îl întrece doar sărutul.

prin mine gânduri triste trec,   cum oamenii în ură cresc,   valize de lichid biliar,   osul de vulpe e calmar,   degeaba blana e de preț, când mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău,   se enervează Dumnzeu,   să se usuce , zice El,   floare și iarbă, porumbel,...   miroase Edenul a grajd,   violet e omul când nu-i laș, dar azi mă bucur, s-a schimbat,   poetul este mai nalt, . pe când e  omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din Covurlui, amar mi-e să vorbesc pe înfundate, pădurile au fost furate, un strop mai mult și m-ar răîpune, dar eu am să v-arăt căpșune, întrai aici , nu știu de ce, pe sub colina Bebe, dar când pe sub colină fui, îmi strigă corbul, grau și fui, privind, zărit-am creștetul  catârului din   Barnaul, atunci scăzu și spaima grea, că nu e grau, nici graucea, acela ce din vasluri scapă, abia răsuflă  duh de ceapă, așa și sufletul  fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întremă, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndreptă spre Dumnezeu, o panteră urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce  tufă ești,  e prima zi câ ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea ca o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, că bestial este minutul  și îl întrece doar sărutul.

BMM

 

 

 

 

prin mine gânduri triste trec,   cum oamenii în ură cresc,   valize de lichid biliar,   osul de vulpe e calmar,   degeaba blana e de preț, când mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău,   se enervează Dumnzeu,   să se usuce , zice El,   floare și iarbă, porumbel,...   miroase Edenul a grajd,   violet e omul când nu-i laș, dar azi mă bucur, s-a schimbat,   poetul este mai nalt, . pe când e  omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din Covurlui, amar mi-e să vorbesc pe înfundate, pădurile au fost furate, un strop mai mult și m-ar răîpune, dar eu am să v-arăt căpșune, întrai aici , nu știu de ce, pe sub colina Bebe, dar când pe sub colină fui, îmi strigă corbul, grau și fui, privind, zărit-am creștetul  catârului din   Barnaul, atunci scăzu și spaima grea, că nu e grau, nici graucea, acela ce din vasluri scapă, abia răsuflă  duh de ceapă, așa și sufletul  fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întremă, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndreptă spre Dumnezeu, o panteră urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce  tufă ești,  e prima zi câ ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea ca o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, că bestial este minutul  și îl întrece doar sărutul.

prin mine gânduri triste trec,   cum oamenii în ură cresc,   valize de lichid biliar,   osul de vulpe e calmar,   degeaba blana e de preț, când mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău,   se enervează Dumnzeu,   să se usuce , zice El,   floare și iarbă, porumbel,...   miroase Edenul a grajd,   violet e omul când nu-i laș, dar azi mă bucur, s-a schimbat,   poetul este mai nalt, . pe când e  omu-n miezul vieții lui, m-aflam într-un azil din Covurlui, amar mi-e să vorbesc pe înfundate, pădurile au fost furate, un strop mai mult și m-ar răîpune, dar eu am să v-arăt căpșune, întrai aici , nu știu de ce, pe sub colina Bebe, dar când pe sub colină fui, îmi strigă corbul, grau și fui, privind, zărit-am creștetul  catârului din   Barnaul, atunci scăzu și spaima grea, că nu e grau, nici graucea, acela ce din vasluri scapă, abia răsuflă  duh de ceapă, așa și sufletul  fugind, s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întremă, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndreptă spre Dumnezeu, o panteră urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce  tufă ești,  e prima zi câ ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea ca o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, că bestial este minutul  și îl întrece doar sărutul.

BMM