Primii pași

Să-ți descrii primii pași în viață, acum e momentul, nu te îndrăgosti de tine, cum fac mulți, vei descoperi-n tine doi-trei indivizi, care se ceartă șoptit, poate că se urăsc, unul este orfan, altul- dedat la dulce, poate – un prinț, poate neadaptat, toți trei indivizii scriu versuri, fiecare în felul său, unul e trist ca o floare, altul e fantezist –entuziast, unul aproape că moare, altul – mereu optimist, cum să-i împaci? Scrie.

O jumătate se ceartă cu cealaltă, nici o sferă nu perfectă, iubirea noastră este înaltă, alunecăm, încotro, fă, Electră? Mama noapte este doar mamă, tatpl a plecat în Valencia, nu știm ce se petrece în Ghana, dar  ne-ntrebăm când vine pensia. Casa umbrelor ne-adăpostește, am să vă spun povești cu fantome, familia Addams înfulecă pește, vino pe Via Appia-Roma. De ce bați câmpii, mă-ntrebi cu grimase, nu știi că dracul de mult mă luase.

În zori boschetarul deschide un ochi, un câine îl linge și-l latră cu foc. Un daltonism al simțurilor poate ucide toată  dragostea din noi, în rada portului fregate cu steag și tunuri au pătruns vioi. Nefericiți noi nu suntem, cu anii vom învăța să prețuim și-un strop din Marea Dragoste, așa cum boschetarii mai cred în sărăcie și noroc.

Un melc, o mașină, un baobab, o albină, punctul de sprijin, liniștea pinilor, aplecat pe volan, aeroplan,  pietonii-frunici, ba-s aici, nu-s aici, imperfecțiune, imperiul ficțiunii, rișii petale, buzele tale, buzele mele – flămânde și rele.

Venea un marinar pe val, spre bucuria celor din Transvaal, iar eu priveam din șeaua unui cal, râdeam cu lătrătură de șacal. Mi se părea că totul e real, poemul meu curat hexagonal se așternea pe vaza de cristal, plângea o domnișoară pe sub voal. O viață am trăit sentimental, fugind de standardul rigid, banal, venea un marinar pe mal.

Mă aflam la Koktebel, mă simțeam puțin tembel, o iubită m-aștepta, eram la Karaganda, îmi spunea de ce și cum, în deșertul Karakum, e-ncurcată dragostea , existăm oarecumva. Draga mea și draga lui au venit din Covurlui, draga Lina, unchiul Sony arunca pe jos dublonii, astfel că eu scriu cum pot, după cartea lui Pol Pot, el –un pol și eu – un pol, iar trecutul e-n formol.

BORIS MARIAN