Fără a privi în afară

 

Fără a privi în afară, sufletul se ofilește.

 Există oameni care nu au iubit niciodată? Da, unii dintre ei trăiesc ( există) chiar mai mult decât noi, ceilalți.

 Amoru-i un copil pribeag, a spus biata Carmen și pe loc a fost ucisă.

 Dușmănia este ridicolă, prietenia – relativă, numai iubirea – absolută.

 Iubirea ca și scrisul nu se vindecă niciodată.

Talent înseamnă și voce și vocație.

Ce înseamnă a fi universal ? Nici pe Dumnezeu nu-L recunosc toți.

 Frunzele, norii acoperă cerul, dar tot frunze și nori rămân.

 Dacă Nasul lui Gogol s-a plimbat liber pe bulevard , nu ne mai mirăm de nimic.

 Adio, putere. Ce să mergi la cei care nu te vor?  Caută în tine, dacă ai un interior.

 Orice pistol este o ispită  pentru ucigaș și sinucigaș.

 Vraja poeziei celor fără de putere.

Orice șarpe mort este demn de milă. Uneori vreau să fiu fruct.

 În mine nimic nu-i inocent, în afara amintirilor.

 Știu, voi deveni apă curgătoare.

O casă visa că este corabie. Corabia visa că este o casă.

 Buzele mele-s acoperite de sărutul tău otrăvit, nuferii- aștri din hidrargir și argint, sunt duh și sunt trup sângerând, rănile cresc precum undele din adânc, dincolo sunt liber, nu mă ajung nici cuțitul, nici cuvintele nu mă ajung.

Deși n-am fost și nu sunt don Quijote, iar tu nu ești și n-ai fost Dulcineea, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol, ești Femeia. Deși-i citesc pe  Dante și Petrarca, pe Shakespeare, Eminescu și pe Goethe, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol, tu ești Lethe. Căci nu mă vezi, nu știi nimic din toate cutremurările din vise și aievea, cristalul din privirea ta e rece și raiul meu e sumbru, tu ești Eva. Eu numele tău îl ascund adânc în mine, în fibrele nervoase, fine.

BORIS MARIAN