Celine

Celine

Se spune că fericit este cel care iubeşte, nu cel care este iubit. Aşa o fi. Când eşti iubit , simţi un fel de jenă, o nelinişte, te întrebi, oare pot răspunde cu acelaşi sentiment, cu aceeaşi intensitate? Cineva care mi-a declarat dragoste nu o dată, care a spus că am fost iubirea vieţii, îmi spune că nici prieteni nu am fost. Deci, până la urmă eu am fost cel care a iubit. Eu sunt cel fericit, aşa să-mi ajute Dumnezeu, de altfel nu mă aşteptam la altă reacţie de la un om singuratic, nu în sens social, un om care nu ştie pe cine a iubit, iubeşte, va iubi. Se spune că în dragoste ierţi orice, umilinţa este maximă, respectul nu are nimic comun cu dragostea adevărată. De ce ajung unii iubiţi să se ucidă? Dar nu în acest secol. Vorbesc despre antichitate. Azi, iubirea este raţională, omul modern are creier peste tot, în inimă, chiar şi acolo, jos. De unde şi atâtea necazuri. Poţi gândi pe Himalaya despre Coca-Cola? Nu , prietene, Cipariu. Sus este partea fricoasă. Munca egal aritmetică egal instincte primare. Îmi place. În faţa lui Dumnezeu nu se fac reverenţe, dar evreii fac. De ce ? Pentru că numai evreii dialoghează cu Dumnezeu. Pe asta nu aţi ştiut-o , prieteni. Fuga din literatură este la fel ca fuga din Egipt. Este vorba de iudei sau de Iisus, este fuga din sau în Egipt? Se împletesc miturile. Cum să mă arunc eu în singurătatea acestui text? Un lup alb, incandescent trece prin faţa mea. Să bem, fraţilor, pentru lunga noastră listă de eşecuri. Spune poetul Dan Cipariu, care scrie bine. Scrie deştept. Un şarpe de cuvinte lung ca Enciclopedia Britanică mă urmăreşte. Bravo, Cipariu, vei fi un nume.
Greaţa lui Celine, un mare talent, dar antisemit, pronazist, toate bolile. C. Ţoiu caută să explice că asta îl mobiliza, delirul celinian, înjura evreii ca să simtă bine, îi dispărea greaţa,dar pe mine mă apucă greaţa când citesc aceste explicaţii.Iar Ţoiu, vorba lui Shakespeare is a honorouble man.