Se făcea că eram în mijlocul mării. În jur pluteau laureați, onorați, toți înecați, dar frumoși. M-am apropiat de o stâncă foarte cenușie, care m-a scuipat cu un val. Vorbea stânca vrute și nevrute. Se baza pe bunăvoința zeilor, niște ramoliți analfabeți. Era pe acolo și o frumoasă din Troia, pe care mulți o visau în pat, dar ea avea uniformă și nu o putea scoate. De departe Calypso Doy Nimic, făcea semne disperate să fie băgată în seamă. Ea voia să-mi smulgă ficatul, dar eu nu eram Prometeu, pentru că promettre c”este noble. În fine, scuzați-mi franțuza de baltă. Brusc, stânca se făcu neagră, un tăciune pe apele albe ale Mării Sargasselor. Șovăind, tremurând, tremolo a trecut un Cal Maro. Atmosferă glacială, redingote, meine Lothe, o mein Gott, asta este tot. Eram morți cu toții, dar ne jucam de-a hoții,. de-a vizigoții, măi,. Loți. Buddha n-a mâncat budincă, n-are sens ce spun eu aici, dar sunt și eu om, pot vorbi în libertate orice tâmpenie. Mă urmărește o voce feroce. Însu-mi, plânsu-mi la apa Babilonului. Melancolie, ce-ți ofer eu ție? Sufletul? Niet. Este inert. Amintiri, o cameră drapată cu o femeie despuiată. Melancolie, embriologie inversă. Casanova bate toba, iar din tobă un pitic se ridică, mă ridic. Verosimil , zice vărul, a trăit cu adevărul în relații nepermise, s-o domise. și se zise. Oedip își străpunse ochii, n-a făcut un meci cu Rocky, papagalul lui nea Roby are viciul crud al vorbei. Noi trăim toți într-o fermă, ca-n Cetatea cea Eternă, unui rinocer nu-i spui porc, nu ești la New York. OK?
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu