Nostalgii maligne

Nostalgii maligne

Antihilar, trece calul orb prin oraşul cu un singur corb, străjile se scarpină unde nu trebuie, şalele oamenilor s-au lăsat în jos, nu ne mai doare nimic, ducă-se naibii, imaginare sunt numai batistele, aţi văzut undeva o zăbală pierdută? Hemoragia avioanelor oprite în aer, parcul aşteaptă liniştit să-i vină în picaj un măgar zburător. Am participat la nişte alegeri, unde am obţinut cinci voturi din trei sute. M-au votat Jupiter Tonans, Venus Anadyomene, Zaraza, Popa Nan şi Petru Şchiopul. Primul ales a primit votul pălmaşilor...Am visat că o larvă frumoasă, verde, de culoarea smaraldului, a jadului, mi se urca în palmă, apoi, sub ochii mei se desfăcea într-un fluture minunat, de culoarea cafelei cu lapte, apoi devenea fiinţă umană cu numele de Isa, îşi punea coroană pe cap şi-mi poruncea – În genunchi! M-am trezit,
afară bâzâia un transformator de la instalaţia de răcire a restaurantului. Ah, pe toţi diavolii, am şoptit. Ai auzit de cearşaful strălucitor, un cearşaf-oglindă, pe care să aluneci, să nu te poţi scufunda? Cineva dădea stelele la polizor cum face dentistul. Am închis telefonul. Cărţile din dulapul redacţiei săltau pline de praf. Cred că ultimul care le-a citit a fost Franz Joseph, da, da, împăratul, desigur metamorfozat în şoarece. M-am gândit ce motor puternic este dorul de cineva, nici moartea nu poate ucide dorul, poate un cataclism cosmic. Ei bine, vorba poetului, aştept fotonii senzuali.

Boris Marian .