Itinerar dalmaţian

Itinerar dalmaţian - spre Adora


Diocleţian, Marco Polo, ehei, alţii, aceasta este Dalmaţia. Este omul unic în Univers? Este el util? Maşini, poluare, accidente, dar şi flori saturate de arome excitante. Femei frumoase, oriunde natura este frumoasă şi femeile sunt frumoase, voinice, fac trei copii. Bărbaţii sunt cuţitari, violenţi, băutori. Cine rabdă mai mult decât un câine,dar cu cât stoicism? Relaxarea orizontală, aceasta este Dalmaţia. Nici stâncile nu sunt nemuritoare, dovada- nisipul. Iubito, departe eşti, de m-ai uitat, reinventează-mă. Mulţi morţi s-au adunat în mine. Îi port, discut. A fi bolnav nu înseamnă a muri, a muri nu înseamnă a dispărea, iar a dispărea este chiar idealul absolut, neatins nici de Dumnezeu. Gânduri sub soarele dalmaţian. Din păcate, peştii nu cântă, poeţii cântă fals adeseori. A accepta viitorul înseamnă a accepta moartea. Azi, trebuie acceptată ziua de azi. Merg pe o linie dreaptă. În momentul când voi cădea, linia dreaptă se va curba. În ochi îmi zburdă muşte transparente, seamănă cu nişte crabi alburii. Deasupra norii plutesc în propriul ocean. Am zărit un şarpe cu capul strivit. Mai mişca. Are nervi acest şarpe. Nici el nu ştie că mai trăieşte. Cum este să fii legumă? Cea mai corectă poziţie este culcat cu braţele desfăcute, cu picioarele în unghi ascuţit, degetele răschirate, ochii închişi, burta suptă, mintea aiurea, până adormi. Cu cât ne gândim mai puţin la moarte cu atât ne apropiem de starea de animalitate, de fericire. Vinovat am fost o viaţă că am iubit. Mereu ascuns sub propria privire indiferentă. Sunt solidar cu tot ce-i nefiresc. Dumnezeu m-a pedepsit cu o viaţă relativ lungă. Totul se întoarce împotriva morţii mele. Până când? Lăsaţi-l să trăiască, zice Domnul, să-şi fie martor sieşi. O fată era blondă, o alta bruntă, a treia era moartea, dar nu-mi dădeam seama. Un vis. Minciuna este ca şi gripa, vine nechemată, pleacă, revine. Simt cum mă pietrific. Dalmaţia, loc final. Valul este semnul întrebării. Se spune că unele poeme le ştii din altă viaţă. De pildă, LUCEAFĂRUL lui Eminescu. Nimic despre Dalmaţia.

Boris Marian

Iunie 2010