Iubirea și alți demoni

Cu cât iubești o femeie, cu atât o înțelegi mai puțin, cu cât înțelegi o femeie, cu atât o iubești mai puțin,cum este mai bine? Dar eu nu iubesc generalizările. Oripilante experiențe poți avea cu cele mai dragi, aparent, ființe. Nu voi relua nimic, orice amenințare îmi face scârbă. Cine nu mă înțelege, să nu citească, lector ipocrit. Am ajuns la concluzia că mulți oameni se mint la început pe ei înșiși, apoi pe alții, spre a sfârși într-o filosofie proprie, a mizeriei umane. Nu am fost niciodată de acord că omul este un ... animal respingător. Omul nu este un animal, este o minune dumnezeiască. Dar tot Dumnezeu l-a creat pe Satana, pentru ca oamenii să nu creadă că El are grijă de ei. Oamenii luptă cu Satana, iar Satana este răul din om. Fiecare îl are, într-o anumită măsură. Nici un om nu este lipsit de prezența sa. Unii sunt conștienți, îl recunosc, alții trăiesc cu impresia că ei sunt îngeri. Nu există îngeri. Aici mă opresc, deși durerea mă face să strig în mine, o mare nedreptate s-a produs, dar nu este prima. Cred în Judecata de Apoi. Ea există în ultimele clipe ale vieții fiecăruia. După aceea nu știm ce urmează. Altceva. Nomina odiosa, orice nume folosesc, ar fi împotriva mea. Sunt arestat de proprii mei cititori. ....Zilnic am lucrat la această navă, a fost cândva o epavă căzută din Cosmos, din Calea Lactee, cum decad îngerii într-o femeie, astfel tinerețea mea s-a dus, „Se spune c-ai construit ceva mai redus, ceva mai simplu, dar va zbura?”, mă întrebau cei din urbea mea, când a fost gata, s-au mirat toți, nava mea nu avea roți, nici aripi și nici nu avea motor, nava mea pentru zbor interior.... O poezie inofensivă, dar cineva se va gândi să mă dea în judecată pentru hărțuire sexuală, justiția a ajuns să se ocupe cu sufletul oamenilor, ca în Orwell. In lume se petrec crime monstruoase, iar Clinton, Moshe Katzav sunt puși la zid pentru perversiune. Miile de jertfe din războaie sunt considerate normale. Eu nu agreez perversiunea, nici hărțuirea. Niciodată nu mi s-a spus că hărțuiesc pe cineva, sunt uluit, nu pot să cred. Femei care ABUZEAZĂ de o justiție neroadă. O vecină a mea, călătorind prin Basarabia este oprită de un milițian , acesta încearcă să abuzeze de ea, noroc că trec niște turiști, o salvează. Femeia nici nu are curajul să depună plângere, ca nu cumva autoritățile să o oprească la trecerea graniței în România. Nimic nu se poate face. Iar cineva mă amenință cu justiția. Mi se face o greață cumplită. Nu spun nici un nume. Regret enorm că sunt un idiot. Am crezut că am de a face cu oameni normali. Dar sunt mai nebuni decât mine sau doar necinstiți. In fine, voi trece peste asta. Am ajuns un Karadjici al Internetului. Voi fi dus la Haga? Voi primi o citație de la nu știu cine, pentru ce? Un Kafka în toată regula. Voi fi executat într-un cimitir, eventual evreiesc. Mi se vor lua hainele, banii, actele, voi fi lăsat gol. Coșmar. De ce? Am avut îndrăzneala să folosesc unele cuvinte nepotrivite, îmi cer scuze pentru ele, dar am spus și multe lucruri perfect adevărate. Adevărul este dușmanul societății în care trăim. Să nu-i spui cuiva că are defecte morale, iar despre cele fizice, este adevărat, să nu vorbești, nimeni nu este de vină că este cocoșat, mic sau prea înalt, slab sau prea gras. Aici am greșit. Nu sunt un Adonis și chiar de aș fi nu am dreptul să judec fizicul nimănui, nu suntem la concursul de frumusețe. Nici o aluzie, cititor ipocrit. Nu eu mă descalific, doar cel care crede că despre el este vorba. Nu pot să mă liniștesc. Nu este mare lucru să te scrântești în aceste jungle ale gândirii sociale.