Chestii

Cineva îmi spune că nu mai pot asimila nimic nou, că nu poate comunica din acest motiv cu mine, de fapt el nu mai poate asimila nimic sau pe mine nu mă poate asimila, eu fiind foarte „țepos”, nu înțepat, afară pisicile miaună în chinurile iubirii, tu ești plecată în Honolulu- gulu-gulu, n-ai anunțat și tu, pune un bilețel la geam , am plecat în cosmos, vin peste cinci ani-lumină, sunt la brânză, la coadă, m-am supărat nu știu pe cine, et caetera, dacă tu nu existai, eu nu existam defel, dar iubirea mea tu erai, chiar dacă nu existai, inventam iubirea cum știam, ca un pictor în culori de foc, în culori de aur și argint, dacă tu nu existai, dar exiști și eu exist aici, suntem stele, poate licurici. In viață este bine să fii prost, modest, chiar umil, astfel vei trăi mult și bine, nu deschide gura, nu-i util, în mormânt vorbește cât pământul ter mai poate ține. Eu călătoresc ca eroii lui Jules Verne sub pământ, adică în mine. Cineva merge înaintea mea, eu la dreapta, ea la dreapta, eu la stânga, ea la stânga, încep să mă enervez, până când observ că este moartea care mă menajează.
Lângă blocul nostru, adică pe peretele blocului, zilnic urinează, în același loc, la aceleași ore un câine mititel, sub privirea înduioșată a stăpânei. Am încercat în toate felurile s-o conving să-și ducă iubitul animal la zece metri mai departe. Nu, mai bine o plătește pe femeia de serviciu, să spele locul, dar câinele nu trebuie stresat. Intâmplător am aflat că femeia, nici urâtă, nici frumoasă, este fie lesbiană, fie trăiește cu fiul ei, dar nu știe nimeni de unde s-au născut asemenea povești. Pe mine chestiile astea m-au lăsat rece, mai mult mă supără ce face ea cu patrupedul, de ne sfidează pe noi. Acum vin și mă întreb, oare zvonurile nu pornesc de la această meschinărie peste care aș putea să trec, că doar nu se petrece la mine în casă? Uite, așa se ivesc unele chestii.