O POVESTE VECHE

 

Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul Ionel. L-a durut inima că și-a lăsat  prietenul de izbeliște. Dar, consolatoare, a intervenit logica. Dacă rămânea, câinii i-ar fi sfâșiat pe amândoi. Mai știi?  Ionel se uita mustrător la Vasile. Amândoi aveau chipuri de oameni bătrâni. „Bine, Ionele, dar tu ai murit tânăr, copil, cum de ai ajuns să semeni cu mine?”. „ Nu, eu am fost mereu în preajma ta, eu nu te-am părăsit, am îmbătrânit o dată cu tine”, fu răspunsul prietenului. Vasile oftă îndelung  și își dădu duhul. Când au intrat rudele, au găsit două trupuri de băietani, erau îmbrățișați și fără suflare. Ilinca stătea lângă ei și plângea.

 

BORIS MARIAN