Frumoasa fără chip

Când a cunoscut-o, era doar un desen pe un perete, o lacrimă sângerie i se prelingea pe obraz. A șuat desenul și l-a dus acasă pe malul mării. Dimineața punea desenul cu fața la soare și privea cum soarele  își înălța aripile de foc.  La prânz mâncau fructe de mare, înotau și seara se iubeau până ce, osteniți, se opreau să privească  stelele. Au trecu luni, ani, , iar iubirea este , uneori, fragilă, femeia avera multe probleme, tăinuite, tânjea după anonimat și ducea dorul  imaginii virtuale. Într-o zi, pe când înotau în Golful Biscaya, ea se îndepărtă și dispăru în zare, așa cum apăruse pe malul auriu al țării de basm. În zadar a chemat-o, valurile, albatroșii i-au spus că nu o mai caute. Și astfel s-a născut legenda frumoasei fără chip și nume. El  a strâns puținele lucruri rămase de la  necunoscută. Pe o carte de vizită se putea descifra- Scrie-mi.

Frumoasă fu iubirea noastră, la primele rafale s-a-nclinat, îi trebuia o pavăză, o glastră, ar fi adăpostit-o neapărat. Iubesc femeia brună, blondă, cântă solistul cu bujori în obrăjori, a fost și Cyrano și încă mai crede-n dragostea ce dă fiori. Dar suntem reci  și ocupați și boli destule lovesc pe omul secolului nou, nici poetesele nu sunt credule și nici poetul nu e singurul erou.  

Trădarea, iubirea sunt două fațete, ajunge, îți spune diabolic Mopete, de-ajuns te-ai jucat, ai trăit îndeajuns, e timpul să mergi într-un loc mai ascuns, acolo-s fecioare și vrăjitoare,  și diavoli- prieteni , nu-i nici o rigoare, nu-s reguli, nici legi, nici interdicții,  iubești, nu iubești, liber ca sciții pe stepele galbene caii gonind și chiui, te scalzi în aur , argint, apoi te acoperi de stele-petale și visele-și fac singure cale.

Ce-i mai de preț? Un nume, un renume, nici Domnul Cititor nu e virgin, magia are limite, poetul, zburdalnic e, se-mbată fără vin. Nici arta ascultării nu e-n floare, toți flecărim, de-asurda  mergem toți, poate nu toți, poate că numai jumătate ascut cuțitele ironicei candori. Nici nebunia nu-i păcat de moarte, mai mult minciuna spusă cu venin, ce-i mai de preț? Un nume, un renume?  Iar Domnul Cititor nu e virgin.