Oamenii se deosebesc

Oamenii se deosebesc


Oamenii se deosebesc mai puţin prin idealuri, cât prin puterea de a crede în ele. Din păcate, în lume se nasc tot mai mulţi surzi şi afoni. Sper să mă înşel.


Nimic nu întrece frumuseţea unei femei. Nimic nu întrece perseverenţa unei femei.


Tragedia lui Fadeev, autorul „Tinerei gărzi” este o tragedie de proporţii antice. A crezut, nu a crezut, s-a temut, nu s-a temut, a trădat şi nu a trădat , a fost o personalitate, a fost şi o marionetă. Este un caz rarissim de dualitate, de multiplicare a faţetelor unui om.


Spune Eugen Ionescu – teama de a fi mistificat, de a fi mistificator, a crede, neîndrăznind să crezi.

Flaubert avea doi papagali împăiaţi. Era crud. A ucis-o pe doamna Bovary. A ucis mica burghezie, în numele marii burghezii. Faţă de Stendhal este un meschin. Faţă de Balzac este un minor. Ura democraţia. Mă rog, este discutabil.

Tot Ionescu – scriu din vanitate, deţin toate adevărurile. Aşi, un moft. Un Caragiale nimerit la Paris.
A alerga după ultimul tren, apoi să afli că nu există nici un ultimul tren, acela a plecat cu o zi înainte. Un coşmar. De aceea nu particip la nici un concurs, nici o antologie. Îmi place să stau în gară şi scriu versuri în minte.

Supralicitarea iubirii şi a morţii. Tu ai toate drepturile, eu am toate datoriile. Nu pot dormi.

Localul „La câinele romantic”. Vizavi – „Câinele pragmatic”. La Piramide, tainele devin un bun de consum. În lume sunt multe cosciuge care ar urla de ar putea. Ochii Emmei Bovary să vă însoţească atunci când raţiunea încearcă săvă părăsească. Ratarea ratată.

La aprocrife se pricepe oricine. De asemenea, tristeţea reală nu se recunoaşte uşor. Ceea ce nu înseamnă că oamenii trişti sunt, în fond , veseli. Iar a fi vesel permenent este un simptom la fel de îngrijorător ca şi depresia. Iubirea lui Flaubert, cel rece, a fost Louise Colet. O iuibesc şi eu.


Cum să te smulgi din propria fiinţă? Numai un filosof poate pune o asemenea întrebare stupidă.

Naivul Ionescu scrie – Nimeni nu este atât de rău cât ai fi înclinat să o crezi. Nu cred, dar îl invidiez, a rămas un copil. Dar tot el vorbeşte de FRISONUL INSONDABILULUI. Să nu-ţi vină a crede.

Boris Marian