Adevărul este că...

Adevărul este că...


Adevărul este că, uneori, tristeţea mă loveşte ca la box, mă face knock-out. Strigă unul-aha, îţi arăţi sfâşierile interioare, îţi-arăţi, sic, aşa a zis, ca un scârţâit de osie, mutra lui este de Goe scăpat din secţia celor liniştiţi, se mai laudă că este gregor samsa, nu ştiu cine i-a spus că seamănă cu o gânganie mare şi inteligentă. Cu ce drept se dă drept cine nu este? Ba mai fură şi ultimele cuvinte ale lui Josef K., bietul de el. Să mă întorc la tristeţe, parcă am rămas acolo. Tristeţea este ca o livadă, mănânci din pomii cunoaşterii şi te întristezi tot mai mult. Bărbaţii nu ştiu să fie trişti. Bărbaţii nu plâng. Brbaţii se îmbată, se duc la cluburi de noapte, ş.a. Nu înseamnă că nu sunt trişti.
De ce sunt mai puţini poeţi –bărbaţi şi mai multe femei care scriu versuri?


Îmi amintesc că a făcut tot posibilul şi imposibilul să rupă toate punţile. A reuşit. Era ceva care trebuia dezlegat, ca un blestem. Nu a înţeles că face o operaţie pe viu. Ceas de noapte, dormi iubito, ceas de moarte, dormi iubito, mâine nu voi fi pe lume, vei fi tu şi restul lumii,
Iară eu, venind cu noaptea, voi cânta încet pe strune, te-am iubit, dar n-a fost vreme, te-am iubit, dormi, nu te teme, ceasul bate ca o toacă, dormi , iubito, dracii joacă şi îşi râd de noi, de toate, dormi, iubito, sfântă noapte.

Primejdii, miracole, izvoare. Copilăria la Suceviţa. Prosopul purpuriu ce se ducea pe valuri repezi. Muzicienii umblau pe acoperiş.Nici o catastrofă nu a mai avut loc. Ultima cursă, ultimii înecaţi. Fratele meu,înecatul. Un tăciune smuls flăcărilor. Netrebnicii au copilăria lor.
Nenorocirea este că nu scrii numai pentru tine. Nimeni nu te citeşte dacă scrii numai pentru tine. Dar nici dacă scrii pentru alţii, nu te citeşte. De aceea poeţii, poate şi prozatorii sunt mereu nervoşi. Nişte nefericiţi, vai de capul lor. Mesianism şi mistică, asta este în mintea unora. Nu am ţinut jurnal, niciodată. Oricare jurnal minte. A doua zi constaţi că nu ai gândit astfel. De fapt orice scriere minte, numai strigătul omului disperat nu este o minciună. BORIS MARIAN