Înţelepţii lasă urme

Înţelepţii lasă urme


Iată-mă revenit în liniştea odăii. Am scăpat de zgomotul străzii, de agitaţia inimii mele proaste, de plictisul discuţiilor interminabile, de lătratul unor cântăreţi, de automatismele vieţii sociale. Repet ce spunea Spinoza – întreaga natură este în individ. Pe Dumnezeu îl poţi iubi intelectual. Restul este habotnicie. Cum o fi „ ascunsa lumii dezlegare” a lui Eminescu? Înţeleptul este cel mai atent spectator. Personal nu agreez nici spiritualismul lui Bergson, nici pesimismul lui Schopenhauer. Sunt bucuros că Nietzsche a depăşit această fază, încă din secolul XIX. A lăsat urme adânci, dar nebunii au crezut că se pot juca de-a Nietzsche. Se ştie ce a urmat. Mai de mult, tot Spinoza spunea că filosofia nu este o meditaţie asupra morţii, ci a vieţii. Tagore spunea că Dumnezeu îşi vede propria realizare prin ochii omului. Extraordinar. Un indian a înţeles mai bine ideea monoteistă decât oricare altul.


Despre valurile mării au scris mulţi. Puţini au scris cu har. Eu nu m-aş încumeta. Eminescu a ştiut ce şi cum. „Vremea trece, vremea vine”.
La fel este cu zborul. Mulţi scriu despre aripi, cine ştie exact ce este zborul? Poate sinucigaşul. Doamne fereşte.


Toţi sau aproape toţi visează. Nu voi relua povestea cu fluturele. Este fumată. Dacă visezi că ţi-a luat foc casa, este clar că aşa ceva nu se va întâmpla. Vei lua măsuri. Dar ai să cazi într-o groapă. Aşa este cu visele.


De multe ori am adormit cu Kant în braţe. Leibnitz este mai vioi. Un filosof mă va socoti neserios. Sunt. Filosofia mi se pare o joacă minunată, dar o joacă. Nimeni nu a trăit nici măcar cu un singur principiu din filosofie. Acesta este adevărul. Totuşi avem o admiraţie şi o teamă faţă de filosofi. Sau dispreţ, mă refer la stupizi.


Îmi place mustaţa lui Nietzsche, dar mai mult blândeţea din privirea lui Einstein. Acest om nevinovat, un mare inocent a adus cele mai mari neajunsuri ştiinţei şi tehnicii secolului XX. Nu mă refer la fenomenul fotoelectric pe care nici nu l-a descoperit, ci doar l-a exprimat. Ne-a spus că nimic nu este cum pare. Groaznic. Ne-a mai spus că orice este posibil, iar eu cred că de era mai religios ne-ar fi demonstrat şi posibilitatea vieţii de apoi. Eu oricum cred în ea.


Că nu am avansat intelectual cu nimic ne-o demonstrează cultura antică – filosofia, literatura, muzica ( bănuită).

Un alt „agitator” a fost Freud. Astăzi toţi îl combat, dar el tot există.
Suntem nişte instinctuali. Geneticienii vor dovedi că răul este în noi, sub forma unor structuri chimice.


Pot, în încheiere să vă bucur cu o singură veste – nu există Judecată de Apoi, Mesia nu va veni niciodată, iar tot ce se va întâmpla va fi numai
un joc al norocului sau un efect al prostiei noastre comune. Prostia iese mereu în faţă. Punct.


BORIS MARIAN