Să nu ucizi

Să nu ucizi o pasăre cântătoare (film)



Poetul este acea pasăre, se poate numi Shakespeare, Puşkin,Eminescu, să fim mândri că am trăit în contemporaneitate cu ei... Striveşte-mi versurile sub picioare şi pălmuieşte-mi sângele, pe cea mai de prisos spânzurătoare petrece-mi ştreangul nopţii după gât, dar tot va mai rămâne o jumătate înlăuntrul meu, să-şi alungească umbra peste toate, iubind mereu, pierzându-te mereu.Liniştit, delicat, sentimental, afectuos, pasionat, abonat la gliptoteca din Wupperthal, era zvelt şi foarte stilat. Scria cu majuscule numele mici, cu minsucule numele mari, era sucit şi avea trei pisici, o ţestoasă, un cal, un calmar. Caritate, blândeţe, iubire, ştia să pună-n valoare orice calitate umană, alter ego era subsemnatului, William Shakespeare.Vorbesc cu durerea iubirii, curios, cât de uşor se risipeşte celălalt chip şi ides în faţa oamenilor sub o nouă înfăţişare...Totul este să-ţi păstrezi caracterul, spune profesorul, părăsind parterul cu capul în jos, pe fereastra deschisă, de unde ajunse pe o narcisă, sunt un om oarecare, nu luaţi exemplu, templul grecesc este numai un templu, priviţi, de pildă, la Harold Lloyd atârnând la etajul o sută doi, să te plimbi de Ziua Victoriei ănseamnă să ierţi toater erorile, spune profesorul, pune mâna pe clanţă şi iese din şcoală într-o ambulanţă... Urca coama dealului, o piatră stă sinhhuratică-n văzduh, parcă pluteşte ca o vatră, parcă în ea trăieşte-un duh, pe piatră-s litere ciudate, din nici un alfabet, de fel nu pot să le-nţeleg, furate sunt literele. Poate El le-a scris cu-o mână nevăzută, să le-nţeleagă cei ce cred, încerc, o ignoranţă crudă mă trage înapoi. Încerc să las în urmă oboseala şi tot ce ţine de pământ, o piatră scrisă-mi ţine calea, neocolită de Cuvânt.



BORIS MARIAN