Falsă conferinţă

Falsă conferinţă despre un fals subiect- Ontologia






Ontologie finită. Fină? Finita e commedia? Fain. Zenon şi cu Arhimede ne dădură lapte, miere şi noţiunea – Infinit, că aşa ne-a trebuit. Dar, dar, stimabile Balthasar, ce facem cu atomii şi cu cuantele, care îşi dau cu coatele? Infinitul nu există. Nu-l vedem, nu există. În schimb continuuul analogic şi cel digital, oh, yes, of curse, of! Eu, de pildă, ca un conferenţiar cuminte, sunt nnebunit după metafizică. Atunci când aud de metafizică las lingura jos, las supa să se răcească şi fug să caut metafizica, până astăzi nu a trecut pe strada mea. Mai ştii? Odată vine şi mă găseşte nepregătit. Din şcoală nu am înţeles ce este cu operaţia asta- a extrage rădăcina din doi? Păi doi este doi, uneori mai vine şi un copil, atunci sunt trei, poftim, extrage rădăcina din trei. Mai uşor scoţi o rădăcină de mărăcine îndărătnic.

Aţi auzit de megaera biotică? Nu? Vai, mai bine tac. Dar mă gândesc la Meghera, la Medeea, nevasta lui Iason, argonautul. Ştiaţi că vizualul poate fi coloristic, muscular, auditiv, da, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, sigur, de ce s-ar mai spune, om trăi şi om vedea, când unii nu văd? Pe mine cel mai mult mă doare că pe Soare temperatura este de 5800 de grade Kelvin, plus şi minus 20. Este posibil? Odată mi-a intrat soarele în ochi şi am simţit, mă rog, era doar o parte din Soare. Pentru că vorbirăm de fizică mi-am adus aminte de profesorii mei de la liceu, de fizică. Unul era un tip prea nervos, avea o vorbă – Mă, zice, mergi afară ia o piatră, adu-o şi dă-mi-o să o arunc în capul celor care vorbesc în timpul lecţiei. Mă uitam pe fereastră, în curte erau multe pietre, dar ştiam noi ce piatră i-a fi plăcut profului de fizică, dar dacă nu o folosea, ce făceam cu ea? Omul a dispărut fără a-şi pune în practică ameninţarea, a venit una mică, ştearsă, cu un păr de lână galbenă, ochi de peşte marin prins cu o săptămână în urmă. Nu vorbea, ne-a spus odată că URSS era o ţară „împrăştiată” şi de aceea planul de electrificare nu era uşor de îndeplinit. Niciodată nu am înţeles ce voia de fapt să exprime – dragoste, dispreţ pentru „velikaia strana” ? După felul cum ne punea trei din oficiu, nu prea iubea profa pe nimeni. Fizica era prea frumoasă pentru ea. Dumnezeu să o aibă în paza LUI. O fi în Rai. la cinste noţiunea de fizică? De inferenţe ( sic!) imediate şi mediate finite, auzirăţi? No, doar nu suntem loaze, auzirăm, dar nu pricepurăm. Patratul lui Boethius. Ehei! Ceva cunoscut, am avut eu un coleg, ceva îmi aminteşte de el. Boetia, da, antichitate greacă, acolo nimfele umblau topless, o bucurie pentru tot omul. Puteai să priveşti şi levogir şi dextrogir, tot bucurie aveai. Acum, că v-am introdus niţel unde poate că altcineva nu ar fi putut, vă descurcaţi şi fără mine. Adio, şcoleri, taţi şi mame de şcoleri, netaţi şi nemame.



Boris Marian.