Suferința este o răsplată,
cine n-are va să dea o rată,
apoi încă una, mult mai pipărată,
până ce ajunge sufletul o pată.
Pete de culoare, sus, pe firmament,
stele și oameni emergent
Universul tinde
către infinit,
precum totul trece în Nimic.
...................................................
Sunt evenimente care ne marchează,
spune și iubita care se rujează,
am rămas doar doi, eu și cititoriul,
ne plimbăm agale, Belu-Crematoriu,
e ceva ce-mpinge misterios-nainte,
o cimilitură, seamă de cuvinte.
-================================
. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o
milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos,
os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet.
Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don,
Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o
vorbi s-o mănânce coaptă. A trecut un veac și merg ca un rac. E
bine fără picioare, dar mai bine fără cap. Asta am auzit de o sută
de ori ca un banc prost. Fac un duș, mă uit, nu am picioare. Dar
am suflet, sufăr. Sufleu, suflu etc. La început a fost ideea, apoi
au venit idioții. Arhanghelii au doar aripi. Când cuvintele nu au
picioare nechează. Când o literă nu are pălărie se numește A.
Ah, Adela, ERAI IUBIREA MEA DIN FÂN. Fân fin, sânul era
din… Am visat cămi-au crescut picioarele la loc. Dar îi
pierdusem vederea. Mi-am luat nișe ochelari să nu se vadă creierul. În timpul inundaților din octombrie, a fost găsită o
inimă de bărbat. A venit un motan și a mistuit-o, asta e. N-aduce
anul ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este
nepoata noastră bunico, mă auzi? Fără picioare poți cânta la
pian, pe pedale pui un câne să apese. Fiecare clapă de pian este
un sfârc, atinge-l ușor, să auzi cum cântă, fă abstracție de tine și
ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, în interior e
numai durere sau un copil minune ce nu s-a năcut. Orice
imitațe a sferei este tot sferă încearc-o elipsoidă Am văzut că se
vând inimi mobile, poți răni cu ele, ți se va
răpunde, elefantul le ignoră cățelul se miră se văd și capete
mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era
întuneric, cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea de
braț, altul mă lovea cu sete în burtă, afară striga un bețiv, afară
strigau alți mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De unde
această beznă. Orice beznă are o cauză. Bezna din tine,
din afară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile
mele fantome ale trecutului. Eram cu toți la fel, neiertători,
orgolioși peste măsură iar poezia plângea undeva, într-un colț
ghemuită să n-o încaseze și ea.____________________________________________________________________________________________
Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult,
o temere față de propriile-mi erori,
eroic îmi mai scriu ori mai ascult
cum croncăne flămânde ciori.
************************
Pace, pace, să piei, drace,
te numesc unii Taiping,
între oameni, dobitoace,
unii trag, alții împing.
Tu cobori din sălcii line,
din priviri, privighetori,
pacea numai pentru tine
nu vine de două ori.
Spui Salem, shalom, la paix,
fie îngrădită sfada,
din Mallorca în Taipe,
vom impune Shantipada.
Lupu-și schimbă numai blana,
el n-a cunoscut Nirvana.
**************************
Pălăria, ah, aria pălăriei,
din opera dureri de cap,
e prima noastră simfonie
pe care am cântat-o-n pat.
El nu a purtat-o, vă jur, o. nu,
diavolul era chiar chel,
de ce să poarte inconnu,
o pălărie - șervețel?
Herr Athanasius, vă rog,
să nu vă luați prea în serios,
bățoșii au în iad un loc,
în care fierb din greu, în sos.
Cine nu râde doar o zi,
cine nu râde doar un veac,
aceluia eu nu-i voi fi
slujbaș, deși am fost un drac.
De mult nu-mi bate inima
decât la ce-i frumos, plăcut,
eu voi muri la cinema,
precum Boris Vian, tăcut.
-------========================
Dureri de cap cât merele umflate
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
=========================================
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
La Judecata de Apoi, Apocalipsa este lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
Pupitrul
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Noi nu suntem Creatorul
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…,
A pus câinii să mă fugărească, ea, stăpâna unor câini, primul , justiţia, al doilea, internetul, al treilea , vecinul, al patrulea, un oarecare, au urlat câinii la mine. De ce? Am venit cu o petunie, cu o brânduşă, cu o crizantemă. Nu-mi plac, mi-a strigat, nu-mi plac, mi-a strigat, şi-a arătat sânii, erau otrăviţi, de sus, ciorile_aruncau cu albe excremente de pasăre, în apele oceanelor, şerpi şi peşti fabuloşi lăsau dâre lungi, gelatinoase, flegmoide, oceanul tremura ca un căţel, nici… Continuare
Să ne închipuim cuvintele
Să ne închipuim cuvintele
Să ne închipuim cuvintele
ca locuri de naștere ale poetului
și să le aducem flori
în orice propoziție ne-am afla.
Așteaptă, dacă este nevoie,
încrede-te în timp,
nu te-a purtat el, oare,
peste tot până astăzi?
În deșert se reculeg
cei asupriți de propriile gânduri,
dar ceilalți unde se vor duce?
Există uși tainice prin care
mai degrabă ajungi la capăt,
dar, oare, cine și-l…
Citesc versurile profesorului
în întuneric,
ele strălucesc ca niște ochi de pisică,
ca țigările unor puști sub scară,
ca părul ielelor electrizat sub ramuri,
ca nucleele sub microscop,
ca urechile doamnelor la teatru,
ca submarinele ieșite din adâncuri,
aprind lumina și totul se risipește,
în fața mea stă mut - profesorul
************************
Numai copacilor morți le place focul,
spunea profesorul…
..
.
Suferința este o răsplată,
cine n-are va să dea o rată,
apoi încă una, mult mai pipărată,
până ce ajunge sufletul o pată.
Pete de culoare, sus, pe firmament,
stele și oameni emergent
Universul tinde
către infinit,
precum totul trece în Nimic.
...................................................
Sunt evenimente care ne marchează,
spune și iubita care se rujează,
am rămas doar doi, eu și cititoriul,
ne plimbăm agale, Belu-Crematoriu,
e ceva ce-mpinge misterios-nainte,
o cimilitură, seamă de cuvinte.
-================================
. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o
milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos,
os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet.
Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don,
Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o
vorbi s-o mănânce coaptă. A trecut un veac și merg ca un rac. E
bine fără picioare, dar mai bine fără cap. Asta am auzit de o sută
de ori ca un banc prost. Fac un duș, mă uit, nu am picioare. Dar
am suflet, sufăr. Sufleu, suflu etc. La început a fost ideea, apoi
au venit idioții. Arhanghelii au doar aripi. Când cuvintele nu au
picioare nechează. Când o literă nu are pălărie se numește A.
Ah, Adela, ERAI IUBIREA MEA DIN FÂN. Fân fin, sânul era
din… Am visat cămi-au crescut picioarele la loc. Dar îi
pierdusem vederea. Mi-am luat nișe ochelari să nu se vadă creierul. În timpul inundaților din octombrie, a fost găsită o
inimă de bărbat. A venit un motan și a mistuit-o, asta e. N-aduce
anul ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este
nepoata noastră bunico, mă auzi? Fără picioare poți cânta la
pian, pe pedale pui un câne să apese. Fiecare clapă de pian este
un sfârc, atinge-l ușor, să auzi cum cântă, fă abstracție de tine și
ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, în interior e
numai durere sau un copil minune ce nu s-a năcut. Orice
imitațe a sferei este tot sferă încearc-o elipsoidă Am văzut că se
vând inimi mobile, poți răni cu ele, ți se va
răpunde, elefantul le ignoră cățelul se miră se văd și capete
mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era
întuneric, cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea de
braț, altul mă lovea cu sete în burtă, afară striga un bețiv, afară
strigau alți mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De unde
această beznă. Orice beznă are o cauză. Bezna din tine,
din afară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile
mele fantome ale trecutului. Eram cu toți la fel, neiertători,
orgolioși peste măsură iar poezia plângea undeva, într-un colț
ghemuită să n-o încaseze și ea.____________________________________________________________________________________________
Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult,
o temere față de propriile-mi erori,
eroic îmi mai scriu ori mai ascult
cum croncăne flămânde ciori.
************************
Pace, pace, să piei, drace,
te numesc unii Taiping,
între oameni, dobitoace,
unii trag, alții împing.
Tu cobori din sălcii line,
din priviri, privighetori,
pacea numai pentru tine
nu vine de două ori.
Spui Salem, shalom, la paix,
fie îngrădită sfada,
din Mallorca în Taipe,
vom impune Shantipada.
Lupu-și schimbă numai blana,
el n-a cunoscut Nirvana.
**************************
Pălăria, ah, aria pălăriei,
din opera dureri de cap,
e prima noastră simfonie
pe care am cântat-o-n pat.
El nu a purtat-o, vă jur, o. nu,
diavolul era chiar chel,
de ce să poarte inconnu,
o pălărie - șervețel?
Herr Athanasius, vă rog,
să nu vă luați prea în serios,
bățoșii au în iad un loc,
în care fierb din greu, în sos.
Cine nu râde doar o zi,
cine nu râde doar un veac,
aceluia eu nu-i voi fi
slujbaș, deși am fost un drac.
De mult nu-mi bate inima
decât la ce-i frumos, plăcut,
eu voi muri la cinema,
precum Boris Vian, tăcut.
-------========================
Dureri de cap cât merele umflate
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
=========================================
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
La Judecata de Apoi, Apocalipsa este lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
Pupitrul
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Noi nu suntem Creatorul
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
,
A pus câinii să mă fugărească, ea, stăpâna unor câini, primul , justiţia, al doilea, internetul, al treilea , vecinul, al patrulea, un oarecare, au urlat câinii la mine. De ce? Am venit cu o petunie, cu o brânduşă, cu o crizantemă. Nu-mi plac, mi-a strigat, nu-mi plac, mi-a strigat, şi-a arătat sânii, erau otrăviţi, de sus, ciorile_aruncau cu albe excremente de pasăre, în apele oceanelor, şerpi şi peşti fabuloşi lăsau dâre lungi, gelatinoase, flegmoide, oceanul tremura ca un căţel, nici… Continuare
Să ne închipuim cuvintele
Să ne închipuim cuvintele
ca locuri de naștere ale poetului
și să le aducem flori
în orice propoziție ne-am afla.
Așteaptă, dacă este nevoie,
încrede-te în timp,
nu te-a purtat el, oare,
peste tot până astăzi?
În deșert se reculeg
cei asupriți de propriile gânduri,
dar ceilalți unde se vor duce?
Există uși tainice prin care
mai degrabă ajungi la capăt,
dar, oare, cine și-l…
Citesc versurile profesorului
în întuneric,
ele strălucesc ca niște ochi de pisică,
ca țigările unor puști sub scară,
ca părul ielelor electrizat sub ramuri,
ca nucleele sub microscop,
ca urechile doamnelor la teatru,
ca submarinele ieșite din adâncuri,
aprind lumina și totul se risipește,
în fața mea stă mut - profesorul
************************
Numai copacilor morți le place focul,
spunea profesorul…
Suferința este o răsplată,
cine n-are va să dea o rată,
apoi încă una, mult mai pipărată,
până ce ajunge sufletul o pată.
Pete de culoare, sus, pe firmament,
stele și oameni emergent
Universul tinde
către infinit,
precum totul trece în Nimic.
...................................................
Sunt evenimente care ne marchează,
spune și iubita care se rujează,
am rămas doar doi, eu și cititoriul,
ne plimbăm agale, Belu-Crematoriu,
e ceva ce-mpinge misterios-nainte,
o cimilitură, seamă de cuvinte.
-================================
. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o
milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos,
os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet.
Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don,
Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o
vorbi s-o mănânce coaptă. A trecut un veac și merg ca un rac. E
bine fără picioare, dar mai bine fără cap. Asta am auzit de o sută
de ori ca un banc prost. Fac un duș, mă uit, nu am picioare. Dar
am suflet, sufăr. Sufleu, suflu etc. La început a fost ideea, apoi
au venit idioții. Arhanghelii au doar aripi. Când cuvintele nu au
picioare nechează. Când o literă nu are pălărie se numește A.
Ah, Adela, ERAI IUBIREA MEA DIN FÂN. Fân fin, sânul era
din… Am visat cămi-au crescut picioarele la loc. Dar îi
pierdusem vederea. Mi-am luat nișe ochelari să nu se vadă creierul. În timpul inundaților din octombrie, a fost găsită o
inimă de bărbat. A venit un motan și a mistuit-o, asta e. N-aduce
anul ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este
nepoata noastră bunico, mă auzi? Fără picioare poți cânta la
pian, pe pedale pui un câne să apese. Fiecare clapă de pian este
un sfârc, atinge-l ușor, să auzi cum cântă, fă abstracție de tine și
ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, în interior e
numai durere sau un copil minune ce nu s-a năcut. Orice
imitațe a sferei este tot sferă încearc-o elipsoidă Am văzut că se
vând inimi mobile, poți răni cu ele, ți se va
răpunde, elefantul le ignoră cățelul se miră se văd și capete
mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era
întuneric, cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea de
braț, altul mă lovea cu sete în burtă, afară striga un bețiv, afară
strigau alți mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De unde
această beznă. Orice beznă are o cauză. Bezna din tine,
din afară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile
mele fantome ale trecutului. Eram cu toți la fel, neiertători,
orgolioși peste măsură iar poezia plângea undeva, într-un colț
ghemuită să n-o încaseze și ea.____________________________________________________________________________________________
Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult,
o temere față de propriile-mi erori,
eroic îmi mai scriu ori mai ascult
cum croncăne flămânde ciori.
************************
Pace, pace, să piei, drace,
te numesc unii Taiping,
între oameni, dobitoace,
unii trag, alții împing.
Tu cobori din sălcii line,
din priviri, privighetori,
pacea numai pentru tine
nu vine de două ori.
Spui Salem, shalom, la paix,
fie îngrădită sfada,
din Mallorca în Taipe,
vom impune Shantipada.
Lupu-și schimbă numai blana,
el n-a cunoscut Nirvana.
**************************
Pălăria, ah, aria pălăriei,
din opera dureri de cap,
e prima noastră simfonie
pe care am cântat-o-n pat.
El nu a purtat-o, vă jur, o. nu,
diavolul era chiar chel,
de ce să poarte inconnu,
o pălărie - șervețel?
Herr Athanasius, vă rog,
să nu vă luați prea în serios,
bățoșii au în iad un loc,
în care fierb din greu, în sos.
Cine nu râde doar o zi,
cine nu râde doar un veac,
aceluia eu nu-i voi fi
slujbaș, deși am fost un drac.
De mult nu-mi bate inima
decât la ce-i frumos, plăcut,
eu voi muri la cinema,
precum Boris Vian, tăcut.
-------========================
Dureri de cap cât merele umflate
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
=========================================
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
La Judecata de Apoi, Apocalipsa este lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
Pupitrul
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Noi nu suntem Creatorul
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
Fără comentarii
Postat în Iunie 22, 2014 la 8:00am Editare Comentariu
5 Comentarii 4 Promoţii
,
A pus câinii să mă fugărească, ea, stăpâna unor câini, primul , justiţia, al doilea, internetul, al treilea , vecinul, al patrulea, un oarecare, au urlat câinii la mine. De ce? Am venit cu o petunie, cu o brânduşă, cu o crizantemă. Nu-mi plac, mi-a strigat, nu-mi plac, mi-a strigat, şi-a arătat sânii, erau otrăviţi, de sus, ciorile_aruncau cu albe excremente de pasăre, în apele oceanelor, şerpi şi peşti fabuloşi lăsau dâre lungi, gelatinoase, flegmoide, oceanul tremura ca un căţel, nici… Continuare
Să ne închipuim cuvintele
Postat în Iunie 21, 2014 la 7:18am Editare Comentariu
6 Comentarii 5 Promoţii
Să ne închipuim cuvintele
Să ne închipuim cuvintele
ca locuri de naștere ale poetului
și să le aducem flori
în orice propoziție ne-am afla.
Așteaptă, dacă este nevoie,
încrede-te în timp,
nu te-a purtat el, oare,
peste tot până astăzi?
În deșert se reculeg
cei asupriți de propriile gânduri,
dar ceilalți unde se vor duce?
Există uși tainice prin care
mai degrabă ajungi la capăt,
dar, oare, cine și-l…
Continuare
Apoteoza
Postat în Iunie 20, 2014 la 6:00am Editare Comentariu
5 Comentarii 7 Promoţii
Apoteoza
Citesc versurile profesorului
în întuneric,
ele strălucesc ca niște ochi de pisică,
ca țigările unor puști sub scară,
ca părul ielelor electrizat sub ramuri,
ca nucleele sub microscop,
ca urechile doamnelor la teatru,
ca submarinele ieșite din adâncuri,
aprind lumina și totul se risipește,
în fața mea stă mut - profesorul
************************
Numai copacilor morți le place focul,
spunea profesorul…
Continuare .
Adaugă un comentariu la blog
Vizualizează Tot
..
Panou de comentarii (5 comentarii)
Editare
.
▶ Adaugă comentarii despre propriul profil
MALDOROR
Se încarcă...
.
La 11:37am în Mai 11, 2014,
Ana Ardeleanu a spus...
Vă mulţumesc pentru urări, dl Marian! Vă asigur de aprecierea mea!
Trimitere Comentariu Înapoi Vizualizare Execuţie Trimitere mesaj
Ştergere comentariu .La 5:52pm on Mai 06, 2014, Irina Lucia Mihalca ţi-a dăruit un cadou...
Cadou
Multumesc din inima pentru urari. Ganduri de lumina! http://www.youtube.com/watch?v=B8qg_0P9L6c
De la Magazinul de cadouri
.La 5:45pm on Mai 06, 2014, Irina Lucia Mihalca ţi-a dăruit un cadou...
Cadou
Multumesc din inima pentru lumina urarilor! Ganduri de bine! Nikos M. Vrazitoulis http://www.youtube.com/watch?v=B8qg_0P9L6c
De la Magazinul de cadouri
.La 6:32pm on Aprilie 13, 2014, iolanda finchelstein ţi-a dăruit un cadou privat...
Cadou
Hag Sameah!
De la Magazinul de cadouri
.La 6:32pm în Aprilie 12, 2014,
MALDOROR a spus...
mulțumesc, d. Șerbănescu
Ştergere comentariu .
.. . .
MALDOROR
.
Deconectare
Mesaje primite (14 noi)
Alerte
Prieteni – Invitaţie
Setări
..
Invitaţii noi
.
1 invitaţie în grup
..
Despre
.
Cotofana Relu a creat această reţea Ning. ..
Portrete cu Adelaida Mateescu
.
LUIZ FELIPE SCOLARI
MIGUEL HERRERA
Campionatul mondial de fotbal
Rio de Janeiro 2014
Brazilia – Mexic 0-0 O remiză de senzaţie !
..
.
blah
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu