Aduceți vorbele la mine
Aduceți vorbele la mine,
în dimineți cu tinerime,
loc psihic are fiecare,
fără rușine suntem fiare.
Vom scrie o carte a furiilor,
apocaliptică, yoghinilor,
scara lui Iacob fără trepte
o suie caprele deștepte.
Din sfera vieților private
luăm jucăriile pătrate,
pentru că aur preacurat
ascuns e-n lumea de-altădat.
Când eu voi trece-n altă lume,
căutați-mă la alte nume.
***************************
Omul trăiește până ce moare,
apoi ciclul se reia nebunește,
scrie un vers, o bucată de soare,
încă un vers și se poemește.
Poemiți-l pe poetul cel dus,
nu umblați cu pomeni fără rost,
ce-am spus la-nceput deja s-a mai spus,
vom fi religioși până la os.
Scriu cu o mână de mort încă viu,
apoi, după moarte vin și transcriu.
BORIS MARIAN
în dimineți cu tinerime,
loc psihic are fiecare,
fără rușine suntem fiare.
Vom scrie o carte a furiilor,
apocaliptică, yoghinilor,
scara lui Iacob fără trepte
o suie caprele deștepte.
Din sfera vieților private
luăm jucăriile pătrate,
pentru că aur preacurat
ascuns e-n lumea de-altădat.
Când eu voi trece-n altă lume,
căutați-mă la alte nume.
***************************
Omul trăiește până ce moare,
apoi ciclul se reia nebunește,
scrie un vers, o bucată de soare,
încă un vers și se poemește.
Poemiți-l pe poetul cel dus,
nu umblați cu pomeni fără rost,
ce-am spus la-nceput deja s-a mai spus,
vom fi religioși până la os.
Scriu cu o mână de mort încă viu,
apoi, după moarte vin și transcriu.
BORIS MARIAN
Stări
Stau pe o parte, citesc din carte,
nu-mi aflu soarta, vine nepoata,
rostul vieții, să-ți vinzi castraveții
la grădinari veseli, hoinari.
Lasă copacii, crească în lună,
tu cară-ți sacii, nu da arvună,
duhul e beat, prin fragi și mure,
sânii-s pietroși, fesele dure.
Fluturi -mirese, visele mele,
nălucile morților- minții sfredele.
*******************************
O încordare permanentă,
jerbele memoriei anciente,
o sete de armonie pian - royală,
astfel trecurăm de o portală,
profesorul își amintea de școala
unde o iubise pe Lala,
lăcașuri vechi de rugăciuni,
spitalul, plimbarea pe ultimul drum,
spăimoase lătrături, zăvozi, ,
vechili, vânători, boieri, voievozi,
fete cuminți, mai roșii-n obraji
ca maharadjahii din Pendjab,
sfeșnice galbene plângând pe mese,
bunica-mi spunea o altă poveste.
*********************************
Coșmarul vieții sale era
să cadă în gol de undeva
și a căzut, brațe vânjoase
l-au prins abia la cote mai joase,
nu mai avea picioarele sale,
erau un fel de stâlpi în sandale,
un fel de picioare de elefant,
nu se trezise, coșmar cam jenant.
****************************
Cu Desdemona și cu Ramona,
din Barcelona și până la Roma,
îmi petrecusem boema toată,
cum ai rostogoli pe deal o roată.
Fauri și tauri și mauri în zări,
firul de iarbă, flăcări pe mări,
umed e firul, rece e focul,
crudă e soarta, fuge norocul,
cristalul ochiului, diamantinul,
umoarea, retina, prea alb e crinul,
lup înțărcat , mirosind a lapte,
mâinile mele mângâie șoapte,
aspra spinare a lunii, luceferi,
Doamne, iubindu-ne, noi murim teferi.
BORIS MARIAN
nu-mi aflu soarta, vine nepoata,
rostul vieții, să-ți vinzi castraveții
la grădinari veseli, hoinari.
Lasă copacii, crească în lună,
tu cară-ți sacii, nu da arvună,
duhul e beat, prin fragi și mure,
sânii-s pietroși, fesele dure.
Fluturi -mirese, visele mele,
nălucile morților- minții sfredele.
*******************************
O încordare permanentă,
jerbele memoriei anciente,
o sete de armonie pian - royală,
astfel trecurăm de o portală,
profesorul își amintea de școala
unde o iubise pe Lala,
lăcașuri vechi de rugăciuni,
spitalul, plimbarea pe ultimul drum,
spăimoase lătrături, zăvozi, ,
vechili, vânători, boieri, voievozi,
fete cuminți, mai roșii-n obraji
ca maharadjahii din Pendjab,
sfeșnice galbene plângând pe mese,
bunica-mi spunea o altă poveste.
*********************************
Coșmarul vieții sale era
să cadă în gol de undeva
și a căzut, brațe vânjoase
l-au prins abia la cote mai joase,
nu mai avea picioarele sale,
erau un fel de stâlpi în sandale,
un fel de picioare de elefant,
nu se trezise, coșmar cam jenant.
****************************
Cu Desdemona și cu Ramona,
din Barcelona și până la Roma,
îmi petrecusem boema toată,
cum ai rostogoli pe deal o roată.
Fauri și tauri și mauri în zări,
firul de iarbă, flăcări pe mări,
umed e firul, rece e focul,
crudă e soarta, fuge norocul,
cristalul ochiului, diamantinul,
umoarea, retina, prea alb e crinul,
lup înțărcat , mirosind a lapte,
mâinile mele mângâie șoapte,
aspra spinare a lunii, luceferi,
Doamne, iubindu-ne, noi murim teferi.
BORIS MARIAN
Vi(tu)pere
Vipera neagră cu ochi rubinii
secoli străbate , păduri și câmpii,
suflete multe trimise în iad
vipera roșie cu ochi de jad.
Ne poluăm mințind mai mereu,
orice fățarnic e corifeu,
se rușinează de noi cimpanzeii,
uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.
Uită de toate omul de lut,
cum de e om, cin-l-a făcut?
*****************************
Seara ne vedem pe noi înșine,
înstelăm apele întunecate,
ca umbră maternă - copilăria.
Vom fi cândva cocori?
Sau numai nori?
Acum îți zăresc ochii, iubito,
atât de larg deschiși,
încât mă cuprinde amețeala.
Aud pe lângă mine trecătorii
strigând, fluierând,
nu mai știu, sunt om sau copac,
ce secol este acesta?
BORIS MARIAN
secoli străbate , păduri și câmpii,
suflete multe trimise în iad
vipera roșie cu ochi de jad.
Ne poluăm mințind mai mereu,
orice fățarnic e corifeu,
se rușinează de noi cimpanzeii,
uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.
Uită de toate omul de lut,
cum de e om, cin-l-a făcut?
*****************************
Seara ne vedem pe noi înșine,
înstelăm apele întunecate,
ca umbră maternă - copilăria.
Vom fi cândva cocori?
Sau numai nori?
Acum îți zăresc ochii, iubito,
atât de larg deschiși,
încât mă cuprinde amețeala.
Aud pe lângă mine trecătorii
strigând, fluierând,
nu mai știu, sunt om sau copac,
ce secol este acesta?
BORIS MARIAN
Clarice
Clarice
Fructul interzis l-a păstrat Clarice,
o poveste despre
suflete pedestre,
inimi excitate,
sufletul se zbate,
numele e crud,
cum e trupul nud,
litere mortale,
basme amorale,
sărut între uși,
ascuns de mătuși,
încrederea-n timp,
neatinsul limb,
sfere infernale,
klitere mioare,
dar paradisiace,
piei din cale-mi, drace.
BORIS MARIAN
A capella
A capella îți mai cântă
ba Viorella, fie Nella,
dar la Aachen e departe,
luăm pe Augustin din carte
și pe Trakl, da, din moarte,
bun prieten cu o mierlă,
și-un egrete, ca subretă.
***********************
S-a risipit tot aurul juniei,
noi nu mai plângem, ciocârlie,
iar tu revii, tu, pasăre nebună,
străbunii mormăie - nu-i bună,
când muribunzii-ncet se tânguie,
când pepenii din sud se pârguie ( sic!),
mai am și eu un pic, o viață,
desigur, voi pleca de dimineață,
că viața veșnică e moarte,
mai bine e să fii o piatră,
o rapsodie a cetății,
cum lunecau umbrele ceții,
trece tramvaiul trist, un dric,
de sub o lespede ridic
pe Genghiz Han, că-i redivivus,
voi o să râdeți precum Plinius,
ia-mi un bilet până în Rai,
nu am mărunt, tu rest nu dai,
pe mă lăsați la Ur,
cum o iubeam pe profa Șnur,
azi cineva mă prinde-n brațe,
căzut-am din propriile lațuri,
nu-i nimeni să măsoare clipa,
când muritorii-n cer ridică
un nou lăcaș pentru Păcat.
Nu spun nimic, am terminat.
BORIS MARIAN
ba Viorella, fie Nella,
dar la Aachen e departe,
luăm pe Augustin din carte
și pe Trakl, da, din moarte,
bun prieten cu o mierlă,
și-un egrete, ca subretă.
***********************
S-a risipit tot aurul juniei,
noi nu mai plângem, ciocârlie,
iar tu revii, tu, pasăre nebună,
străbunii mormăie - nu-i bună,
când muribunzii-ncet se tânguie,
când pepenii din sud se pârguie ( sic!),
mai am și eu un pic, o viață,
desigur, voi pleca de dimineață,
că viața veșnică e moarte,
mai bine e să fii o piatră,
o rapsodie a cetății,
cum lunecau umbrele ceții,
trece tramvaiul trist, un dric,
de sub o lespede ridic
pe Genghiz Han, că-i redivivus,
voi o să râdeți precum Plinius,
ia-mi un bilet până în Rai,
nu am mărunt, tu rest nu dai,
pe mă lăsați la Ur,
cum o iubeam pe profa Șnur,
azi cineva mă prinde-n brațe,
căzut-am din propriile lațuri,
nu-i nimeni să măsoare clipa,
când muritorii-n cer ridică
un nou lăcaș pentru Păcat.
Nu spun nimic, am terminat.
BORIS MARIAN
Feminin
Omul deschise umbrela,
violina și violoncela,
spuse violoncelul,
nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina
aveau o fiică, Geanina,
ea îngrijea grădina.
Suflet cu suflet, o floare,
floare cu floare, o mare,
cum mă scăldam între flori,
ca între valuri de viori,
un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul.
Ne-a luminat, eram umbre,
duhuri rebele și sumbre,
trist se opri caruselul
la cimitirul Belu.
Dincolo erau Gianina,
Nicola și Paganina.
BORIS MARIAN
violina și violoncela,
spuse violoncelul,
nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina
aveau o fiică, Geanina,
ea îngrijea grădina.
Suflet cu suflet, o floare,
floare cu floare, o mare,
cum mă scăldam între flori,
ca între valuri de viori,
un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul.
Ne-a luminat, eram umbre,
duhuri rebele și sumbre,
trist se opri caruselul
la cimitirul Belu.
Dincolo erau Gianina,
Nicola și Paganina.
BORIS MARIAN
Schijă
Citesc versurile profesorului în întuneric,
ele strălucesc maoric, berberic,
ca țigările puștilor sub scară,
par niște stele căzute-n afară.
Par a fi pletele ielelor pe ramuri,
fantomele marilor generali mauri,
urechile doamnelor venite la teatru,
din perechi se fac trei sau patru,
par submarine ce ies din adâncuri,
aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri,
totul se risipește pe dată,
când se trezește ultimul papă.
Numai copacilor le place focul,
mori și trăiești cum ți-e norocul,
ne spune profesorul plin de grijă,
nu știe când l-o străpunge o schijă.
ele strălucesc maoric, berberic,
ca țigările puștilor sub scară,
par niște stele căzute-n afară.
Par a fi pletele ielelor pe ramuri,
fantomele marilor generali mauri,
urechile doamnelor venite la teatru,
din perechi se fac trei sau patru,
par submarine ce ies din adâncuri,
aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri,
totul se risipește pe dată,
când se trezește ultimul papă.
Numai copacilor le place focul,
mori și trăiești cum ți-e norocul,
ne spune profesorul plin de grijă,
nu știe când l-o străpunge o schijă.
La gardul mileniului
La gardul mileniului
La gardul mileniului,
se adună geniile,
care pe hârtie,
care pe simbrie, dar pe Internet,
omul e discret.
Actul iniţiatic
nu mai este practic,
actul sexual
nu mai e actual.
Supravieţuire,
şekspiri şi şekspire,
ah, tremenduos,
totul e pe dos,
dosul e în faţă,
sub braţ cu o raţă,
iar monotonia
nu e România,
multiplicitatea
a-mbătat cetatea.
se adună geniile,
care pe hârtie,
care pe simbrie, dar pe Internet,
omul e discret.
Actul iniţiatic
nu mai este practic,
actul sexual
nu mai e actual.
Supravieţuire,
şekspiri şi şekspire,
ah, tremenduos,
totul e pe dos,
dosul e în faţă,
sub braţ cu o raţă,
iar monotonia
nu e România,
multiplicitatea
a-mbătat cetatea.
Nu vreau soclu
Nu vreau soclu, nu vreau cioclu,
am urcat cu liftul până la cer, madam Lucifer,
acolo m-a întâmpinat un ziler,
făcea curățenie, de utrenie,
ce faci aici, atât de devreme?
M-a întrebat alene.
Ești viu? Mergi la treabă.
Poți lua și o roabă.
Rob cu rob să ne unim,
spune un angel din exil.
Raiul seamănă c-un stup,
cunoscut, dragă, te pup,
o sticlă tot mai destup,
apoi fiecare spune - salutare!
Strugurii ursului cresc peste tot,
poți face sirop, poți scoate un dop,
gâl-gâl, un whisky tare,
vai, rai în degradare,
a vrut și Domnul o reformă
și s-a trezit cu filme porno.
Păi, treabă e asta?
Basta!
BORIS MARIAN.
am urcat cu liftul până la cer, madam Lucifer,
acolo m-a întâmpinat un ziler,
făcea curățenie, de utrenie,
ce faci aici, atât de devreme?
M-a întrebat alene.
Ești viu? Mergi la treabă.
Poți lua și o roabă.
Rob cu rob să ne unim,
spune un angel din exil.
Raiul seamănă c-un stup,
cunoscut, dragă, te pup,
o sticlă tot mai destup,
apoi fiecare spune - salutare!
Strugurii ursului cresc peste tot,
poți face sirop, poți scoate un dop,
gâl-gâl, un whisky tare,
vai, rai în degradare,
a vrut și Domnul o reformă
și s-a trezit cu filme porno.
Păi, treabă e asta?
Basta!
BORIS MARIAN.
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lion, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
ca fumatul, ca scuipatul,
incomunicarea, da,
asta spune Obama.
BORIS MARIAN
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lion, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
ca fumatul, ca scuipatul,
incomunicarea, da,
asta spune Obama.
BORIS MARIAN
Deci...
Deci, fie lucrurile meargă de la sine,
de prin Madagascar în Philipine,
astăzi mă culc, mâine mp scol uriaș,
desigur eu visez un alt locaș.
Am fost cândva păstor pe alte plaiuri,
poate un rege legendar peste seraiuri,
trăind mai mult vieți, psihostazia
m-a ajutat să-mi regăsesc menirea, poezia.
Din vise nu trăiești, dar nici nu mori,
ai șansa să reînvii de mii de ori.
***********************************
Șarpelui i s-a intentat proces,
deși el își amanetase clopoțeii, din interes,
a fost acuzat de parazitism social,
dar el era sinusoidal.
Eu nu am avut treabă cu el decât prin Eva,
îl mai admir, este un fel de Kamadeva,
este-nțelept, mereu imprevizibil,
ca o metaforă, mortal atacă, e oribil.
**************************************
O bubă ca o hrubă,
gogoașă și cocoașă,
Doamne, ce daruri,
ne faci, ah, mii de draci,
deschid Cartea de Aur,
simt duhul Cărții, faur,
crunte și mărunte
temeri ciudate, lașitate.
Născut să mor în luptă,
mă ceartă Chandragupta,
aut Caesar, Brutus,
prefer atunci Confucius.
Cu Robinson, Quijote,
Columb în fruntea flotei,
ajung să scriu poema
pe-o masă la Boema.
BMM
de prin Madagascar în Philipine,
astăzi mă culc, mâine mp scol uriaș,
desigur eu visez un alt locaș.
Am fost cândva păstor pe alte plaiuri,
poate un rege legendar peste seraiuri,
trăind mai mult vieți, psihostazia
m-a ajutat să-mi regăsesc menirea, poezia.
Din vise nu trăiești, dar nici nu mori,
ai șansa să reînvii de mii de ori.
***********************************
Șarpelui i s-a intentat proces,
deși el își amanetase clopoțeii, din interes,
a fost acuzat de parazitism social,
dar el era sinusoidal.
Eu nu am avut treabă cu el decât prin Eva,
îl mai admir, este un fel de Kamadeva,
este-nțelept, mereu imprevizibil,
ca o metaforă, mortal atacă, e oribil.
**************************************
O bubă ca o hrubă,
gogoașă și cocoașă,
Doamne, ce daruri,
ne faci, ah, mii de draci,
deschid Cartea de Aur,
simt duhul Cărții, faur,
crunte și mărunte
temeri ciudate, lașitate.
Născut să mor în luptă,
mă ceartă Chandragupta,
aut Caesar, Brutus,
prefer atunci Confucius.
Cu Robinson, Quijote,
Columb în fruntea flotei,
ajung să scriu poema
pe-o masă la Boema.
BMM
Nu sunt
Nu sunt de luat în seamă,
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”.
Nu mă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu stăpân.
Poetul, ca Ulise,
își caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoasă.
O Penelopă, totuși, așteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.
BORIS MARIAN
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”.
Nu mă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu stăpân.
Poetul, ca Ulise,
își caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoasă.
O Penelopă, totuși, așteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.
BORIS MARIAN
Tot
Tot ce ating în pulberi se preface,
de au, de tărână, mi-e egal.
Oricare ceas devine mai rapace,
înghite călăreț și cal.
Mă simt în caruselul disperării,
speranța moare prima uneori,
un gol care coboară-n hăul serii,
mă-ntâmpină înspăimântate zori.
Dar firea mea este aceeași, trează,
mă-ncred chiar în a morții rază.
BORIS MARIAN
de au, de tărână, mi-e egal.
Oricare ceas devine mai rapace,
înghite călăreț și cal.
Mă simt în caruselul disperării,
speranța moare prima uneori,
un gol care coboară-n hăul serii,
mă-ntâmpină înspăimântate zori.
Dar firea mea este aceeași, trează,
mă-ncred chiar în a morții rază.
BORIS MARIAN
1.
O turmă inumană prin timp mergea
încet,
Sălbaticele coame, ca flamuri în
deșert,
Cerșea lumină turma, copte-n glod
lovind,
s-a prăbușit asupra fulgerător bolid.
S-au ridicat strămoșii, a fost întâia zi,
Cum farul într-o noapte din valuri
s-ar ivi,
Apoi un altul, sute, milioane, eu
credeam
Că omenirea poartă lumina ca pe-un
hram.
De-aceea mi se pare ciudat să văd,
s-aud
Un bocănit de ură din glod și
din străfund.
2.
Voi , ce turnați în slove
Frumoase simțăminte,
Nu vă uitați în urmă,
Ci mergeți înainte.
Cuvintele trădează,
Se pot citi oricum,
din stânga și din dreapta,
se năruie în scrum.
Nu încercați a crede
Că deveniți stăpâni
Misterelor ce scapă
Ca șerpii printre mâini.
Cuvintele-s ca norii,
ca stelele căzând
în miezul verii calde,
redevenind pământ.
Niciunul nu-i maestru,
Iar fala n-are loc,
Voi scrieți înainte,
Cum arde jertfa-n foc.
BORIS M. MARIAN
33
Istorie literară
În societatea actuală, bazată pe consumism şi
superficialitate, modelele perene, ce se erijează în pionieri şi
călăuzitori de minţi şi suflete, trebuie
multiplicate şi reanimate, ori de câte ori
pericolul decadentismului ne urmăreşte perfid.
Ion Creangă este cu certitudine unul dintre
aceste modele, impus prin caracter, prin opera
literară, dar şi prin contribuţiile importante la
dezvoltarea învăţământului românesc, în
calitate de autor de manuale. Puţini cunosc
rigurozitatea şi devotamentul său, dragostea
pentru lucrul făcut cu temei, reminiscenţe ale
unei vieţi aşezate, ţărăneşti, cu rădăcini adânc
înfipte în sevele arhaicului moldovenesc.
Astfel, o întâmplare plină de haz, situată oarecum în legendă,
dovedeşte rigurozitatea scriitorului, considerată de unii
obsesivă. Th. D. Speranţia povesteşte cum, alături de
Creangă lucrau la Cartea de cetire preotul Gh. Ienăchescu,
Vasile Receanu şi Constantin Grigorescu. Aceştia trebuiau să
aleagă texte pentru manual. Începe Creangă să citească Inul
şi cămeşa, repetând obsesiv prima frază, „Din in ca şi din
cânepă, tot pânză se face…”, părându-i-se oarecum
nepotrivită. Cere apoi părerea celorlalţi: „Cum vi se pare
vouă? Ian ascultaţi: Din in ca şi din cânepă, tot pânză se
face… Din in? Din in ca ş din câepă …din câepă… Din
in ca ş din câepătot pâzăse face…” (1) Constantin
Grigorescu izbucneşte nervos: „Ei, dar dă-o dracului, ce tot
o frămânţi şi o învârteşti atâta?“. Dar Creangă nu renunţa şi
repeta fraza cu mâinile la urechi, spre uimirea şi enervarea
colegilor, care pleacă şi spre seară, amintindu-şi de el,
presupun că a plecat supărat de întârziere. Ajungând însă la
casa respectivă, îl aud de la prispă repetând: „Din in ca şi din
cânepă, tot pânză se face…”. Aceasta este o dovadă a
rigurozităţii sale scriitoriceşti, căci, după cum singur afirma,
aprecia valoarea unei bucăţi literare după efectul sonor pe
care i-l producea: „mă ţin după ureche, scriu, şi după ce
scriu citesc tare şi ascult să văd cum sună, cum vine la auz,
şi dacă-mi pare că nu sună bine, schimb şi eu până ce nu ştiu
cum s-o mai schimb”. (2)
O altă mărturie a acestei “obsesii” pentru acustica frazei,
ce dă dupăpăerea lui Creangă valoare literarăacesteia, este
măturia unui fost elev, Jean Bart: la ore, proba bucăţle
literare ce trebuiau publicate î Învăţătorul copiilor,
punându-i pe elevi să le citească şi să le recitească pentru a le
percepe: „-Mai zi o dată, mă băiete…ş îcăo dată…căasta
nu sunăcurat româeşe…ş cu mâa pânie la ureche,
asculta repetirea fiecăei fraze. Î chinuia uneori ceasuri
îtregi un singur cuvât ce i se păea cănu-i la locul lui -
căi dupăauz judeca el efectul literar al stilului”. (3)
Şi Artur Gorovei povesteşte că era rugat să citească din
nuvelele lui Vlahuţă, rar, iar Creangă îl urmărea cu atenţie,
repetând pe şoptite cuvintele celui care citea. Uneori îl
întrerupea, punând să repete anumite fraze, spunând că nu i
se par pe româneşte. Gorovei citea din nou pasajul respectiv,
apoi repeta câte o frază, ca şi cum ar fi scandat-o. „Creangă
judeca bucăţile literare după efectul acustic pe care i-l
produceau lui”. (4)
Tocmai această seriozitate şi dorinţă de a realiza ceva util
şi de calitate pe tărâmul instruirii copiilor au făcut din Ion
Creangă primul autor de manuale pentru clasele I şi a II-a
primară, manuale apreciate de persoane avizate. Sunt şi
critici acizi, cum era I. Nădejde, ce critica în presa vremii
conţinutul ştiinţific al Învăţătorului copiilor. Drept răspuns,
I. Creangă, în calitate de coordonator al lucrării, scrie
Întâmpinare la critica domnului I. Nădejde
. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o
milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos,
os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet.
Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don,
Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o
vorbi s-o mănânce coaptă. A trecut un veac și merg ca un rac. E
bine fără picioare, dar mai bine fără cap. Asta am auzit de o sută
de ori ca un banc prost. Fac un duș, mă uit, nu am picioare. Dar
am suflet, sufăr. Sufleu, suflu etc. La început a fost ideea, apoi
au venit idioții. Arhanghelii au doar aripi. Când cuvintele nu au
picioare nechează. Când o literă nu are pălărie se numește A.
Ah, Adela, ERAI IUBIREA MEA DIN FÂN. Fân fin, sânul era
din… Am visat cămi-au crescut picioarele la loc. Dar îi
pierdusem vederea. Mi-am luat nișe ochelari sănu se vadăcreierul. Î timpul inundaților din octombrie, a fost găităo
inimăde băbat. A venit un motan ș a mistuit-o, asta e. N-aduce
anul ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este
nepoata noastră bunico, măauzi? Făăpicioare poț câta la
pian, pe pedale pui un câne săapese. Fiecare clapăde pian este
un sfâc, atinge-l ușr, săauzi cum câtă Făabstracțe de tine ș
ai săl vezi pe dracul gol. Ironia e suprafaț sferei, î interior e
numai durere sau un copil minune ce nu s-a năcut. Orice
imitațe a sferei este tot sferă îcearcăo elipsoidă Am văut căse vâd inimi mobile, Poț răni la ele, ț se va
răpunde, elefantul le ignoră cățlul se miră se vâd ș capete
mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era
îtuneric, Cineva măîbrâcise pe scăi, cineva mățnea de
braț, altul mălovea cu sete î burtă afară striga un bețv, afară
strigau alți mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De unde
aceastăbeznă Orice beznăare o cauză Bezna din tine,
dinafară M-am luminat. Nu era nimeni. Măluptam cu propriile
mele fantome ale trecutului. Eram cu toți la fel, neiertăori,
orgolioș peste măură iar poezia plâgea undeva, îtr-un colț
ghemuită săn-o îcaseze ș ea.
BORIS MARIAN
_____________________________________________________________________________________________
Altceva
Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult,
o temere față de propriile-mi erori,
eroic îmi mai scriu ori mai ascult
cum croncăne flămânde ciori.
************************
Pace, pace, să piei, drace,
te numesc unii Taiping,
între oameni, dobitoace,
unii trag, alții împing.
Tu cobori din sălcii line,
din priviri, privighetori,
pacea numai pentru tine
nu vine de două ori.
Spui Salem, shalom, la paix,
fie îngrădită sfada,
din Mallorca în Taipe,
vom impune Shantipada.
Lupu-și schimbă numai blana,
el n-a cunoscut Nirvana.
**************************
Pălăria, ah, aria pălăriei,
din opera dureri de cap,
e prima noastră simfonie
pe care am cântat-o-n pat.
El nu a purtat-o, vă jur, o. nu,
diavolul era chiar chel,
de ce să poarte inconnu,
o pălărie - șervețel?
Herr Athanasius, vă rog,
să nu vă luați prea în serios,
bățoșii au în iad un loc,
în care fierb din greu, în sos.
Cine nu râde doar o zi,
cine nu râde doar un veac,
aceluia eu nu-i voi fi
slujbaș, deși am fost un drac.
De mult nu-mi bate inima
decât la ce-i frumos, plăcut,
eu voi muri la cinema,
precum Boris Vian, tăcut.
BMM
Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult,
o temere față de propriile-mi erori,
eroic îmi mai scriu ori mai ascult
cum croncăne flămânde ciori.
************************
Pace, pace, să piei, drace,
te numesc unii Taiping,
între oameni, dobitoace,
unii trag, alții împing.
Tu cobori din sălcii line,
din priviri, privighetori,
pacea numai pentru tine
nu vine de două ori.
Spui Salem, shalom, la paix,
fie îngrădită sfada,
din Mallorca în Taipe,
vom impune Shantipada.
Lupu-și schimbă numai blana,
el n-a cunoscut Nirvana.
**************************
Pălăria, ah, aria pălăriei,
din opera dureri de cap,
e prima noastră simfonie
pe care am cântat-o-n pat.
El nu a purtat-o, vă jur, o. nu,
diavolul era chiar chel,
de ce să poarte inconnu,
o pălărie - șervețel?
Herr Athanasius, vă rog,
să nu vă luați prea în serios,
bățoșii au în iad un loc,
în care fierb din greu, în sos.
Cine nu râde doar o zi,
cine nu râde doar un veac,
aceluia eu nu-i voi fi
slujbaș, deși am fost un drac.
De mult nu-mi bate inima
decât la ce-i frumos, plăcut,
eu voi muri la cinema,
precum Boris Vian, tăcut.
BMM
Dureri de cap
Dureri de cap cât merele umflate
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
BMM
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
BMM
Nebun cap.9
Noi nu știm ce este în trupul nostru, dar cum să știm ce este în suflet? Răceala din ochii unor oameni te duc la ideea morții universale. Doi soldați își veghează camaradul care este pe moarte. Visele din mintea muribundului se transformă în baloane colorate. Camarazii nu le văd. La un moment dat, rănitul dă semne că … nu mai trăiește. Semne… Îl părăsăesc, iar el strigă cu o voce neauzită – „Nu mă lăsați singur”. Cutremurătoare scrisoarea lui Franz Kafka adresată tatălui. Un tată care nu l-a agresat, doar a încercat să-i impună un alt mod de gândire și de viață. Tatăl este statul, este societatea, Kafka este individul strivit de autoritarism. Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul. Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om?Ați privit ochii unui copil bătut?Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență. Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată. Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși. Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel. Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită. Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori. E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin. A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus? Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune. În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii. A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. Șantajul este puterea celui slab Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată. Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule) .Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege. Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima. Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică Cum de se înțeleg ticăloșii mai bine decât oamenii normali? Oamenii inteligenți nu scriu. Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră. Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți. Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării. Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize. O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie. Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei Cel mai rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul. A nu ierta este prima etapă spre omucidere. Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină. Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară. Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter. Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați. Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fi suspecți, uneori. Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său. Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni, plante și animale poate ucide în serie, prin cuvinte, înjură birjărește, sparge dinții trecătorilor, urăște de moarte și mai este și fericit. Tăcerea are nevoie de ascultători. Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie. Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare. Politețea exagerată este suspectă. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează. Soarele nu știe că emite raze. Visez o lume fără pronume posesive. Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă. Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii „se prind” imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. Este foarte ușor să fii dur, ba să te și lauzi cu asta, citește în ochii celorlalți.
Nu gândi
Prințesa Lory-mi spuse, nu te gândi prea mult,
ia Calea Căilor, a cailor și lasă-te-n tumult,
căiește-te, încuie-te, e raiul raiului,
învață arta ceaiului și fii mai gospodar.
Atot-puternic Domnul din proști face deștepți,
mă va lovi norocul să dorm când nu te-aștepți,
mă detașez, vezi bine, ca un vagon uitat
sunt tulbure, un fluture de păsări degustat.
Dualitate, asta-i, visând că zbori, tu mori,
știința-i nepătrunsă de nu ești visător,
temei și sentimente, naiv suflet , femei,
dar nu le place gândul s-alerge pe-unde vrei,
să fii serios, adâncul să-l explorezi cu har,
e bun și râsul, însă trimite-l în Tartar,
mai rezonezi, iubite? Mai rezonăm și noi,
un zumzet de nuclee magnetice sub ploi,
de nicăieri ne vine in set de primăveri,
ciudat, nimeni nu moare când urlă de dureri,
dar rezonând cu steaua cea rece chiar te stingi
străpuns în șapte locuri de tuburi și seringi,
că moartea nu-i cadoul primit ca orice dar,
muncește, scrie, plânge. Nimic nu-i în zadar.
Deșiră-te, deliruri în Baia Sprie-ncerci,
numele tău se scrie ca pașii-n glod când mergi.
Eu las în urmă șapte nepoți, o nepoțea,
că mor și nu mai termin decât cu o bezea.
BORIS MARIAN
Prințesa Lory-mi spuse, nu te gândi prea mult,
ia Calea Căilor, a cailor și lasă-te-n tumult,
căiește-te, încuie-te, e raiul raiului,
învață arta ceaiului și fii mai gospodar.
Atot-puternic Domnul din proști face deștepți,
mă va lovi norocul să dorm când nu te-aștepți,
mă detașez, vezi bine, ca un vagon uitat
sunt tulbure, un fluture de păsări degustat.
Dualitate, asta-i, visând că zbori, tu mori,
știința-i nepătrunsă de nu ești visător,
temei și sentimente, naiv suflet , femei,
dar nu le place gândul s-alerge pe-unde vrei,
să fii serios, adâncul să-l explorezi cu har,
e bun și râsul, însă trimite-l în Tartar,
mai rezonezi, iubite? Mai rezonăm și noi,
un zumzet de nuclee magnetice sub ploi,
de nicăieri ne vine in set de primăveri,
ciudat, nimeni nu moare când urlă de dureri,
dar rezonând cu steaua cea rece chiar te stingi
străpuns în șapte locuri de tuburi și seringi,
că moartea nu-i cadoul primit ca orice dar,
muncește, scrie, plânge. Nimic nu-i în zadar.
Deșiră-te, deliruri în Baia Sprie-ncerci,
numele tău se scrie ca pașii-n glod când mergi.
Eu las în urmă șapte nepoți, o nepoțea,
că mor și nu mai termin decât cu o bezea.
BORIS MARIAN
Laringe
Unii-și pierd laringele,
nopți-coșmaruri, stinge-le,
inimă, plămâni,
zâne, zâni,
zâ-ne nouă o poveste,
hei, poetule, maestre,
dar poeții- s alienați,
ia ascultați.
Nefericitul se împăca bine cu Platon,
avea mâini reci și umede,
l-am întrebat - îmi recomanzi cartea ta?
A râs de sus. Mai cunosc pe cineva
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
BORIS MARIAN
Unii-și pierd laringele,
nopți-coșmaruri, stinge-le,
inimă, plămâni,
zâne, zâni,
zâ-ne nouă o poveste,
hei, poetule, maestre,
dar poeții- s alienați,
ia ascultați.
Nefericitul se împăca bine cu Platon,
avea mâini reci și umede,
l-am întrebat - îmi recomanzi cartea ta?
A râs de sus. Mai cunosc pe cineva
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
BORIS MARIAN
Blogul Meu (77)
Sperietoarea
Sperietoarea
Mi-e milă de ea, nu sperie pe nimeni,
Se-mbrățișează cu vântul, cu cuvântul,
Ca o cucuvaie, vai, aia e, purtătorii de furci
Sfâșie noaptea, unde e gloria mundi?
Ne vizităm, bomboane, fursecuri, securi,
Sperietoarea se holbează, are cravată,
Cândva o să redevină om. Când?
La Judecata de Apoi. Apocalipsa este în lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Continuare
Mi-e milă de ea, nu sperie pe nimeni,
Se-mbrățișează cu vântul, cu cuvântul,
Ca o cucuvaie, vai, aia e, purtătorii de furci
Sfâșie noaptea, unde e gloria mundi?
Ne vizităm, bomboane, fursecuri, securi,
Sperietoarea se holbează, are cravată,
Cândva o să redevină om. Când?
La Judecata de Apoi. Apocalipsa este în lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 18, 2014 la 11:12am — Nu sunt comentarii
poem de Nina Cassian/V. Tismăneanu despre....
Fragila, casabila si plina de har: Despre Nina Cassian (1924-2014)
Vladimir Tismaneanu aprilie 17, 2014 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 257 Vizualizari
“Langa floarea margareta/Sta motanul Behemoth/Floarea e analfabeta/Behemoth e poliglot./Singura atunci ramane/Cartea-n raft, anahoreta/Cuplul vesnic, Rau si Bine/Behemoth si Margareta”. Citez din memorie acest superb poem. A fost foarte miscata cand, era prin 1985, i l-am recitat in apartamentul in care locuia in Greenwich… Continuare
Vladimir Tismaneanu aprilie 17, 2014 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 257 Vizualizari
“Langa floarea margareta/Sta motanul Behemoth/Floarea e analfabeta/Behemoth e poliglot./Singura atunci ramane/Cartea-n raft, anahoreta/Cuplul vesnic, Rau si Bine/Behemoth si Margareta”. Citez din memorie acest superb poem. A fost foarte miscata cand, era prin 1985, i l-am recitat in apartamentul in care locuia in Greenwich… Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 17, 2014 la 9:30am — 5 Comentarii
Sunt în dezacord total cu textul publicat, fiind evreu ca și autorul, AG, cu destule rude care au contribuit direct la edificarea Israelului
Republica Israel
În Republica Israel cresc galbene, parfumate banane
În Republica Israel, sunt mai multe garduri decât oameni
apa este mai rară decât laptele
mierea curge direct din foile cărţilor
cuvintele scrise nu au vocale
ca să nu supăram urechea zeiilor ce dorm
În Republica Israel
preşedinţii, miniştrii, rabinii
toţi sfârşesc în puşcărie
dovadă a democraţiei radicale, zice unul
descojind o nouă coaptă banană…
Continuare
În Republica Israel cresc galbene, parfumate banane
În Republica Israel, sunt mai multe garduri decât oameni
apa este mai rară decât laptele
mierea curge direct din foile cărţilor
cuvintele scrise nu au vocale
ca să nu supăram urechea zeiilor ce dorm
În Republica Israel
preşedinţii, miniştrii, rabinii
toţi sfârşesc în puşcărie
dovadă a democraţiei radicale, zice unul
descojind o nouă coaptă banană…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 17, 2014 la 5:30am — 1 Comentariu
Caleidoscop
Caleidoscop
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Continuare
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 16, 2014 la 9:20am — 2 Comentarii
Plutonierul
Plutonierul
Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea, el doar mârâie. Superiorii nu-l iubesc, soldații nici atât.…
Continuare
Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea, el doar mârâie. Superiorii nu-l iubesc, soldații nici atât.…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 16, 2014 la 8:30am — 4 Comentarii
Maelstrom
Maelstrom
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Continuare
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 6:20pm — 2 Comentarii
Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog
e un citat
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 6:06pm — 1 Comentariu
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 9:41am — 5 Comentarii
Borghese
Borghese
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
BORIS MARIAN…
Continuare
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
BORIS MARIAN…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 14, 2014 la 3:00pm — 5 Comentarii
Pupitrul
Pupitrul
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
Continuare
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 14, 2014 la 10:03am — 5 Comentarii
CĂDEREA DIN RAI (* recomandat MBA)
Căderea din Rai
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil,
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Continuare
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil,
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 13, 2014 la 7:30am — 16 Comentarii
Expirăm?
Expirăm?
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
Continuare
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 12, 2014 la 10:10am — 6 Comentarii
O POVESTE VECHE
O POVESTE VECHE
Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul…
Continuare
Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 11, 2014 la 6:49am — 6 Comentarii
La etajul doi/Mituri
La etajul doi/Mituri
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
Continuare
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 10, 2014 la 7:14am — 8 Comentarii
Titlu
Titlu
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Continuare
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 9, 2014 la 9:24am — 6 Comentarii
Noi nu suntem Creatorul
Noi nu suntem Creatorul
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Continuare
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 8, 2014 la 12:00pm — 4 Comentarii
Maldoror 1
Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
Continuare
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 7, 2014 la 5:30pm — 4 Comentarii
A fost odată
A fost odată
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit, doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
Continuare
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit, doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 6, 2014 la 7:30am — 4 Comentarii
Apolo
>Apolo
Apolo nu are cunună,
Aroganța o să-l răpună,
Prea multe talente el are,
Dar lira nu are căutare.
Apolo, te du să te culci,
Te-nconjură silfele dulci,
Pe frunte-ți străluce o stea
De sticlă, nu-i peruzea.
Dar el fi-va slăvit,
știe să cânte. Nu-i mit.
Degeaba-l vorbiți, că disprețul
E tot ce dă precupețul,
Apolo e nalt și frumos,
Cu toții suntem mai gios,
Ne fandosim,…
Continuare
Apolo nu are cunună,
Aroganța o să-l răpună,
Prea multe talente el are,
Dar lira nu are căutare.
Apolo, te du să te culci,
Te-nconjură silfele dulci,
Pe frunte-ți străluce o stea
De sticlă, nu-i peruzea.
Dar el fi-va slăvit,
știe să cânte. Nu-i mit.
Degeaba-l vorbiți, că disprețul
E tot ce dă precupețul,
Apolo e nalt și frumos,
Cu toții suntem mai gios,
Ne fandosim,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 6, 2014 la 1:00am — 1 Comentariu
Opţiunile Administratorului
Comentarii Noi Pe Blog
Cele mai populare Comentarii pe Blog
BORIS M. MARIAN
Invitaţii noi
Despre
Note
Autor de onoare
LAURENȚIU BELIZAN
Scriitorul Laurenţiu Belizan s-a născut pe 28 iunie 1963. A absolvit Liceul „B. P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de Electrotehnică din Bucureşti. A moştenit pasiunea pentru lectură şi scris de la tatăl său, Alexandru Belizan, un foarte apreciat profesor de limbă şi literatură română.
Este câştigător al Marelui Premiu la secţiunea "Poezie" al Concursului naţional de Debut Literar UniCredit 2011, cu volumul "Pareidolia". Volumul, publicat de editura Humanitas, îi este lansat la Târgul Internaţional Gaudeamus - parte de carte, ediţia a XVIII-a din noiembrie 2011, cu o prezentare făcută de criticul Paul Cernat. În noiembrie 2012 publică volumul „Onirograme”, apărut la editura Editgraph din Buzău.
Poeme traduse în spaniolă şi publicate în revista online Circulo Poetico RefleXos - Espacio Niram, Madrid, sub îngrijirea Ariadnei Petri. Poeme tălmăcite în engleză de prof. Veronica Văleanu şi editate în revistele online Cuadernos literarios şi Cultural Club.
Este cofondator şi secretar al cenaclului ”Ante Portas”, înfiinţat în august 2013 sub egida Casei de cultură a sindicatelor din Buzău.
• Laureat cu premiul special RefleXos (Madrid) în cadrul ediţiei 2010 Concursului „Astenia de primăvară”, organizat de Hermeneia.com.
• Asociaţia culturală ”Renaşterea buzoiană” îi conferă în aprilie 2012 Diploma de merit pentru performanţe literare care onorează Buzăul în literatura naţională şi de pretutindeni.
• În mai 2012 i se decernează premiul ”Opera prima” pentru volumul ”Pareidolia”, la Festivalul internaţional ”Tudor Arghezi”, ediţia a XXXII-a, prezidat de Ana Blandiana şi Dan Cristea, prilej cu care are onoarea să o cunoască pe Mitzura Arghezi.
• În aprilie 2013, "Onirograme" ia premiul pentru cea mai bună carte, la Festivalul „Primăvara Poeţilor”, organizat de Biblioteca judeţeană Buzău
literatura pentru copii
Primăvară, cui ne laşi?Postat de Aurora Luchian
De cu noapte se zvonise,
Prin brusturi şi ciumafai,
Că vara se pregătise
Să vină cu mult alai,
Triluri dulci, fluturi zburdalnici,
Şi cireşi bogaţi şi falnici;
Vacanţă la copilaşi.
Primăvară cui ne laşi?
(continuare)
Grupuri
cei mai populari membri
Fişiere video
Revistă de artă şi cultură
© 2014 Created by Cotofana Relu. Oferit de
Abonaţi-vă la: Postări (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu