Viaţa este un criptopoem

Viaţa este un criptopoem




Viaţa noastră este un criptopoem. Vrem să părem rezistenţi, chiar duri, dar în noi se desfăşoară un poem tânguitor, nu există om să nu se jelească faţă de sine însuşi că soarta îi este potrivnică. Chiar în culmea succesului, omul este neliniştit, nemulţumit. De aceea, la ora actuală genurile clasice de literatură, poezia, proza, nu au audienţa necesară. Cea mai în suferinţă este poezia, este o inflaţie de poezie, unele poeme sunt extraordinare, dar oamenii nu le citesc. Dramaturgia, datorită teatrelor, regizorului, actorilor mai rezistă, cu condiţia să ajungă pe scenă. Poezia zace în depozite, în librării, oamenii preferă jurnale intime, romane de dragoste, de acţiune. Proza s-a degradat, în sensul că fie este filosofardă , fie vulgară, fie de ambigen, iar proza bună, chiar premiată cu Nobel se citeşte cu neîncredere. Cine ştie ce au scris ultimii cinci laureaţi cu Nobel pentru literatură ? Nu mă refer aici la elita intelectuală. Ea nu mă interesează aici. Consumatorii au cuvântul. Nu dispreţuiesc elita, dar ea trăieşte despărţită de ... vulg. Scriitorii nu prea sunt solidari, fiecare caută căile proprii spre succes de public, succes material. Revin, criptopoemul este un gen nou, propus de subsemnatul, adică notaţia fulgurantă, alături de informaţia culturală, citate din oameni inteligenţi, aforisme, toate într-un creuzet, bine amestecat şi servit ...cald. Acesta este un ... manifest? Viața este o repetiție înaintea morții. Apoi, totul apare limpede, de parcă oamenii ar putea să planifice viitorul. Doi fluturi galbeni zboară spre cer, de parcă aurul urcă din fier, unul pornește în larg, spre etern, altul coboară, fulgi galbeni se cern, astfel un zâmbet nu poți să-l mai uiți, alții

cerșesc pe la colțuri, desculți, unul rostește cu înțeles, altul se bâlbâie, dar este ales, este Profetul, nu spune nimic, fraților, eu beau cafea la ibric .Al doilea An Nou. Îngheață Pontul Euxin. Iar Steaua Polară mai înaltă urcă peste văi. Fără de tine pot trăi, dar foarte rău, mai scriu un vers, iarba se pleacă ascunsă sub zăpadă. Îți amintești de cafeneaua veche, colț cu Doamnei? Scripcarii au dispărut de pe pământ, s-au dus în galerii cu noi și noi tablouri. O fi și marea un scripcar uitat pe mal? Iar scoicile murind, adaugă în adâncuri straturi fine de sidef. Eu am venit și buzunarele mi-s goale.Pe lângă legea lui Ohm, din fizică , să avem legea lui Om, une Loi de l”Homme, spunea cineva lângă o veche cișmea. „Omul care tremură are senzația că se multiplică”, scria Mugur cu scrisul său tremurat.„Umblă poetul șchiop pe sub ape”, scria Carmel despre Mugur.Iar Bierce spunea – „Nu fura , înșeală ... Imaginația este un mare depozit de fapte, stăpânit în comun de poet și de mincinos”.„Lucurile absurde sunt singutele care ne pot fi agreabile, frumoase chiar, care ne dau haz , ne împiedică să murim de plictiseală”, scria , aparent, placidul France.„Norocul e o întîmplare, fericirea – o creație”, chiar Vlahuță scria chestia asta.„ Libertatea este un soi de chin care se deosebește de închisoare” – T.S.Eliot. ”Dacă oamenii ar înțelege semnificația acestei opere de artă care este propria lor viață”, scria Tolstoi.„Arta este o minciună care ne face să vedem adevărul”, afirma Picasso. ”Prostia progresează odată cu progresul științei, ea nu se diminuează”- Kundera.„Inima e un copil nu prea deștept, dar nu-i ușor s-o înșeli” ( Moshe Nadir).Pleşu avea curajul în 1988 să scrie în MINIMA MORALIA ceea ce la minţile ceauşeştilor nici nu putea să ajungă. Ordinea adevărată este tolerantă, cea dictatorială este şubredă, se prăbuşeşte la un simplu act de indisciplină. Liberatea este dreptul peştelui de a ieşi pe uscat. Genial.Pe cât par eu de independent, pe atât mă simt mai singur. Cineva îmi citeşte BAZARUL. Etica nu anulează lumea, ea îi dă o şansă.Demonul trebuie domesticit şi asimilat. Clipa ca ... soluţie a timpului. Pleşu inventează noţiunea de ... talent moral. Există o etică a lui Robinson? Bună întrebare.

Ne prefacem că dăruim, când în realitate furăm ...Eu cred că nimeni nu are dreptate, numai putere... Iubesec oamenii în măsura în care semănă cu câinii, florile, pietrele...Furia mea nu poaze rezista în faţa unui surââ, fie fals, al duşmanului... Stau departe de gloata care urlă ...Poezia este o cenuşăreasă din cauza inflaţiei de versuri...Bunăvoinţa poate fi interesată, răutatea este absolut gratuită...Bunătatea disperată devine răutate...Morala mea este mai inteligentă decâtr cea divină...Posteritatea nu poate fi dreaptă pentru că este a celor mulţi...Ceritudinea semănă cu moartea ...Am oroare de înţelepţi şi de moralişti...Nu iubesc realul, numai mirajul....Stabileşte diferenţa şi punţile dintre râs şi plâns...Mai bine sfinţesc fleacurile, decât să compromit sfinţii...Bunul Eugen Ionescu.



Boris Marian





.