Caietul vechi

Caietul vechi de poeme




Malraux spunea că un om este suma actelor sale. Nu este așa. Este suma intențiilor sale, chiar nerealizate.De obicei oamenii își ascund intențiile, ar fi prea simplu ca suma actelor să rezume ce este un om. Nu ar mai fi nevoie de psihologie, psihanaliză, totul ar fi limpede ca la tribunal, după un proces corect. Dar nu este așa. Intenția este uneori mai importantă decât realizarea ei. Dacă „nasul Cleopatrei”, dacă înălțimea lui Charlot erau mai mari, etc. Cum am putut fi atât de naiv... Se ascund în rămurele, moarte bună... Iartă-mă poete, moartea nu e bună, viața este blondă, fiindcă o Giocondă, fiindcă o Giocondă merită oricare –n clipa care moare. Lasă-mi moștenire ultima iubire, ultima iubire, lasă-mi moștenire. Si s-au dus desculți, ciungi și orbi și sluți până-n Rădăuți, până-n Rădăuți. Ăsta-i blues-ul... am să-l cânt mereu, până într-o zi când nu voi mai fi. Edgar Master Lee.......Am să-mi schimb sufletul, în timp, cum îmi cade unghia, cum mă duc la Umbria, privirile voastre sunt pietre aruncate-n fereastră, atunci, alergând după autobus. Confuz, am să spun-Domnule Mofluz, ce mai face femeia pierdută acum câțiva ani, lângă poarta mânjită cu catran?... Am auzit că nici una dintre fostele mele nu mai trăiește, dar nici una, au fost înțepate de un paianjen mare, negru, cu venin greu, eu încercam să le salvez, ele, nu, țipau isteric, filmul s-a rupt, eram într-o sală de cinema mirosind a transpirație. Un boschetar dormea. Închis este aerul sub grilaj de stea. Voronca se plimba cu o îngerea. Pune-mi degetul pe buze, iubita mea, să tac, să nu mai spun nimic care să te rănească, tăcerea este darul zeilor. Toate plantele ştiu să tacă, numai noi fluierăm şi mormăim. Sena poate fi râul vieţii şi al morţii, dar râul nostru este bunul nostru, proprietatea noastră, cu bărcuţe de hârtie, din caietul vechi de poeme. BORIS MARIAN