Destul Convoc tăcerea la un sfat de taină. Amurg. Care sunt bucuriile vieții? Ne înșelăm? Alunecăm în prăpastie? Faptele sunt mai de preț decât aurul. Gândirea trează poate naște monștri, ca și cea în adormire. Nu putem fi siguri pe nimic, banchiza se poate sfărâma oricând. Iubirea te ține treaz, dar încearcă să nu gândești. Iubirea distruge voința, dar și voința poate distruge iubirea. Când aud cuvântul iubire de oameni, în general, mă duc să mă culc.Nimeni nu se consideră rău, dar unii demonizează pe alții. Stereotipul – malefic este un fals. Avem nevoie de idoli și de diavoli? Ne pregătim pentru o altă viață? Stânci cenușii se prăvălesc în vis, cuțitele joacă un dans bizar. Mi se înfig în spinare. Ploi acide cad , casele se pleoștesc, parcă ar fi de mucava, șobolani multicolori aleargă prin oraș, cadavrul marelui oraș se prăbușește în gropi dinainte pregătite. Neînvinsul Puternicus vine dinspre mare, ca un rechin. Iar eu scriu și scriu, până când Îngerul va veni și-mi va spune – Destul. BORIS MARIAN