Calmul învinsului Cea mai benefică stare este cea a înfrângerii totale. Stai pe gânduri, nehotărât. Să trăiești, să mori? Să trăiești, de ce nu? Să nu faci un idol din propria imagine. Suma sentimentelor este omul însuși. Creația este o provocare. Mulți o ocolesc. Când totul tace în jur, tu începi să vorbești. Nu te teme. Suntem cu toții imperfecți. Fugi de generalizări ca de dracul. Hotărâtor este viitorul. Prin râs poți învinge și moartea. Nu-mi plac procesiunile funebre. Aflu cu bucurie că nu sunt singur. În timpul vacanțelor urcam, de obicei pe Everest. Lăsați Golemul să doarmă. Dați-mi o gâscă și răstorn Universul. Poetul păcălește melancolia. Lucilius rămâne un cactus. Cântecul pietrușelului, l-ați auzit? Stelele erau calde. Cred că oamenii nu-și merită condiția mizeră. Performanța cea mai strălucită este veghea. Maimuțele se trag din oameni. Peștii se trag din maimuțe. Dumnezeu se trage din Marele PEȘTE. Toți mirosim a pește. Nimeni nu mi-a cântat Carmagniola. Atlasul geografic, poemul cel fin, pătrunde cuvântul ca un delfin. Viața pe roți, sacadat, cu nepoți, Nessus ridică o sută de tone, saboții, saboții, saboții. Ragione, în seara de pomină steaua se nalță, rătăcitorul plângând se descalță. Eu mă calmez, îl iubesc zice șișul, eu mă descalț, arde tufișul, acolo e taina, aici sunt doar Tablele, noi le urmăm, calmele, calmele. Dificilă e dragostea, moartea-i ușoară, buzele par nesărutate, adoarmă dorința în noi, rotund este patul, totul se-nvârte, eu nu uit aluatul, pâinea ce bună și necesară. Prieteni, cu ce fericiri se măsoară? BORIS MARIAN