Nastratin Hogea

Nastratin Hogea ( studiu de caz pentru poeți)


Poetul este Nastratin sau Nassredin? Nu, este un punct de plecare. Cândva credeam că dețin adevărul absolut, apoi pe cel relativ, apoi niciunul. Dar am primit în cap pietre, nuci, curmale, stafide și perle.
Am fost numit perfid, vânzător, hoțoman, numai pentru că încercam să demonstrez că am dreptate. Dar dreptatea este o sabie cu două tăișuri. Dreptatea este un scorpion. Urechea ta nu prinde toate sunetele, ochiul tău nu vede toate obiectele, mintea ta nu înțelege toate tainele, sufletul tău nu iubește toate ființele. Ura compensează iubirea.
Dar nu o înlocuiește. Apoi, ce să spunem, timpul este o roată, totul se repetă. Nastratin nu este de acord, el are darul de a fi altfel în fiecare zi.
Cineva mi-a spus, iubitule, tu copiezi ideile altora. Recunosc că nimic nu-mi aparține, nici Dumnezeu nu este al meu. Nici nu am vanitatea să afirm că am descoperit o nouă planetă, dar ea există. Nu am inventat nici un vers, le-am auzit de-alungul secolelor, pe când eram în stare de entropie minimă. Eram praf, atomi fără formă, dar cu memorie.
La intrarea în Rai, erau lăudate cinstea și sârguința. De aceea, mult timp nimeni nu mai voia să intre în Rai. Preferau Purgatoriul. Au hotărât să schimbe lozinca – trăiască lenea și minciuna. A fost o îmbulzeală. Numai Nastratin a rămas afară. Se întreba – poți cere lumii iubire? Poți cere orice. Iubirea se împarte în iubiri tot mai mici, până când te trezești în palmă cu un dram de ură. Acesta nu este adevărul. Asta spune Nastratin.
Cădeau frunze din Copacul Vieții, umbrele creșteau, gurile celor care cântau au fost astupate cu pământ, unii de voie, alții de glonț. Asta nu a mai spus Nastratin.

Boris Marian Mehr