Paradisul pierdut

Paradisul pierdut, cine nu l-a avut? Omniprezent, iminent, profeţie şi culpabilitate. Se poate? El venea plin de vânt, de nopţi fără stea, cu ochiul stins, cu părul sâlhui, tremura ca frunza trupul lui şi-a izbelişte de câini mirosea... Şi-n locul străinului, străluceau limpezi stelele. ... Apa se-ntunecă, e noapte( Manger). Un critic voluminos mă face ... praf, după ce în urmă cu ceva ani mă lăuda zgomotos. Trăim într-un semi-orient, semi-occident, semi-accident, lipsă de accent.Desigur nu-l iau în seamă, cuvântul amator nu mă atinge, nu am vrut să fiu niciodată un profesionist în literatură, este prea gingaş domeniul. Mecanic, chimist, jurist, economist, da, trebuie să fii şi profesionist. Când este vorba de gust, profesia nu mai există, este cum ai spune iubitor de profesie, prieten de profesire, milos de profesie, hilar. Prietenul elefant m-a dezamăgit, ca şi multă fostă lume, acum în transformare. Cu aceste chei ale iadului explorez necunoscutul. Drumul coboară, crengile bradului alunecă moale, tăcutul întuneric murmurând pe unde neauzite, melodioase, acolo noaptea este veşnică ... şi harş, o palmă, weiter... larve albe, rădăcini, vechi lespezi inscripţionate de priculici, iadul este o poveste, în adâncuri dai tot de cuvinte plăpânde, aşteptând buldozerele, exploziile, haosul, termosul, alexosul, alexandrinul, stepanopodul, megaburtosul... Făceam o rugăciune şi nu mai aveam leac, bandajele purtate de vânt, din larg în larg, închinăciuni, poveţe ca-n basmele păgâne, făceam o rugăciune de astăzi până mâine, ce poţi să-mi spui, Tu, Doamne? De mult nu am auz, iar inima pulsează sub nevăzut havuz, făcveam o rugăciune, credeam că ocolesc un prag ce creşte-n mine, într-un Orient ceresc, piciorul pus în pragul sălbaticului cal pur-sânge, rasă rară din abur şi opal.
Boris Marian

Pur-sânge