Macianii
printre noi
În sala de studii era
ora politică. Lentmajor Ion Criță citea
din ziarul armatei un articol de fond. O
muscă mare ca un bombardier se rotea
enervant deasupra acompaniind vocea
monotonă a politrucului. „În aceste
zile, când macianii războiuluui amenință pacea lumii” … Cineva chicotii,unul dintre puținii soldați
care nu dormeau. „Ce râzi,soldat?”., întrebă
Criță. „ Care macianii?” , se miră cu voce tare soldatul. Lentmajorul
se uită în ziar,adăugă- „Macianii războiului, așa scrie””. „ Nu se poate, tov. lentmajor,
poate maniacii”. „Bă, mă înveți tu pe mine cum se citește?”. „O fi o greșeală”,
spuse alt soldat . „ Drepți, strigă ofițerul, în fața sălii de studii adunarea”. Au ieșit toți, buluc,
era cald, numai de „aviație inamică” nu avea nimeni nevoie. „Drepți, culcat,
salt înainte”, striga lentmajorul nemilos. Exercițiul a durat cam o
jumătate de oră. Seara,în dormitor,
băieții au decis că pe lentmajor o să-l cheme de azi
înainte Maciani. Cineva i-a comunicat această decizie. Omul nu era rău la suflet, a
bombănit ceva, dar au aflat și superiorii. Porecla s-a răspândit în toată unitatea. Restul povestirii l-am aflat din gura unor
cunoscuți. Ion Criță era băiat sărac, salariul nu-i ajungea, s-a înțeles cu
unii de la bucătărie și a început să sustragă
alimente pe care le distribuia la piață.
A fost prins, degradat, trimis la închisoare, apoi la batalionul disciplinar,
după care și-a dat demisia. Anul 1989 l-a prins într-o neagră sărăcie. În 22
decembrie era pe baricade. Desigur, nimeni nu îi cunoștea
trecutul. A intrat în afaceri , apoi în
politică. Numele Maciani i-a plăcut atât
de mult încât și-a schimbat actele, a devenit Giovani Maciani. A prins și un post de ministru. La
Economie. Se ferea de interviuri,
avea trac. S-a plimbat pe la diverse partide.
Era arătos, și-a luat o nevastă pe măsură , a făcut copii, niște Maciani drăguți.
Au trecut circa două decenii, a ajuns la închisoare, de data asta nu mai era de
glumă. Nefiind de vârsta lui Berlusconi , a primit
trei ani cu executare. Un ziarist a venit
la el să-l intervieveze. „Uite, dom”le, cum se poartă ăștia cu revoluționarii, eu am suferit
și sub vechiul regim și acum , dar câți nu sunt ca mine?”. Ziaristul a scris tot ce a auzit de la Maciani. La o întrebare nu a răspuns prea clar deținutul. De unde numele acesta italienesc?„
Ei, am avut și eu strămoși de prin
Sicilia, a oftat cu sete fostul Criță. Dar ce contează? Ies eu de aici
și le arăt ce pot”. Ziaristul i-a urat sănătate și succes.
Băieții studiază în Anglia, soția îl așteaptă
cu nerăbdare. După un an și jumătate
iese. Atunci om vedea ce pot sicilienii noștri.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu