Samsa

Orbiți de bordurile înalte, suntem insecte, nu? Așa gândește Samsa. Traverse peste miraj. Sărutul – abandon într-o gară. Încotro, Cotroceni? Coceni, înjurături, insulte,  minciuni, ură, toate s-au revărsat începând cu 25 decembrie 1989, când sângele dictatorului s-a  transformat în venin. Veninul a devenit hrana cea de toate zilele. Democrația s-a prostituat de bună voie, face epocă. Păr de lup crește în locul grâului.  Se nasc vârcolaci și scheaună discursuri politice.   Foștii călăi  dau soluții, promit șanse, se luptă cu propriile coșmaruri, dacă le au. Copacii s-a transformat în oameni și oamenii în copaci.  Capetele de lemn sunt la mare căutare. Intelectualii au devenit „dușmanii poporului”. Agramatismul de stat a luat locul gramaticii. Bucureștiul s-a umplut de miasme din vremea ciumei lui Caragea. Aurul curge pe străzi, banul nu are miros.  Bunicii se miră și mor.  Posibila moarte merge în urma nostră, câine credincios, avem febra orașului, fetele ne uită, se mărită cu bancheri. Copiii  râd ca ciclamele. Mai este și mierla, mai e geometria stelară, cândva mâncam colivă la Mănăstirea Antim. Fumam în toaletele liceului Sf. Sava. Acum fug de moarte, iar ea este amanta neconsolată. Adevăratul curaj este să vezi pământul pârjolit și să speri până la disperare.

BORIS MARIAN