Ceasul a fost îngropat

 

Ceasul a fost îngropat, pe el  au crescut flori. Florile arată clipa, nimeni nu are nevoie de ceas. Ce clipă aparține dreptății? Cântece, melancolie. Confuzia de a nu face nimic. Obiectele devin palide. Stau departe lucinde cuțite. Un circar așteaptă fericirea. Omenire, privește-ți Fiul. Singurătatea pune în pericol sănătatea Dvs. Sunt prizonierul Dvs., doamnă, sau al vieții?  Nefericirea coboară maiestuos pe scări. Serenada s-a încheiat, trubadurii au fost bătuți la sânge. Țara care nu a fost niciodată. Era unul cu grade care își împușca subalternii. Jugul tătar a adus mult bine omenirii. Între mituri și recife plutim în neștiință. Comisarii mureau primii, de remușcare. Un cal a doborât un tanc, un tanc – un fir de iarbă. Un vapor cu copii a făcut înconjurul lumii și a zvârlit încărcătura în groapa comună. Să te ferești de un intelect putrezit în vechi noțiuni. Era un pan polski care trăgea cu alice în fundul țărăncilor urcate cu de-a sila în copaci. Îl chema Potocki. Femeile erau obligate să strige – cu-cu. Era un învățat în vechime care își bătea personal sclavii până la moarte. Unele războaie au pornit din cauza unui fotoliu rupt pe care a fost poftit să stea un  prinț. Richard Inimă de Leu a despicat sute de prizonieri ca să verifice dacă  nu a înghițit cineva bijuterii, obiecte de valoare. Armate  îmbrăcate cu aceleași uniforme s-au  decimat, iar victoria a fost a morții. Fără de margini este prostia omenească, nici Dumnezeu nu poate să o prevadă. Să nu uităm trandafirii copilăriei. Vântul se studiază la seral. Harapnice din alte vremuri, alte trupuri. Sunetul profund ce vine din subsoluri, ca și  miasmele. Grăbește, nu mai aștepta, nu mai veni, nu-i vremea ta. Așa a fost îngropat ceasul.

BORIS MARIAN