Nu ne cunoaștem

Nu ne cunoaștem

Nu ne cunoaștem pentru că avem suflet. Fără el, ce rost ar avea cunoașterea? Poți fi inteligent, dar fără suflet. Ca invenția numită computer. Dar unde este sufletul? Peste tot, ca Dumnezeul lui Spinoza. O parte din suflet este iubirea de sine. Numai o parte. Restul este iubire de frumos. O, de ar fi așa. Nu încerc să definesc ceva, orice definiție limitează cunoașterea. Chiar aceasta este o definiție.
Suntem făcuți pentru nedefinit, pentru infinit, așa este, cititorule? Formele se schimbă, energia se păstrează. Iubirea este energie. Forma corpului nostru se schimbă. Uităm aceste amănunte.
Coranul spune să nu iei în seamă lucrurile care nu te privesc. Ușor de spus. Să-i dorești fratelui tău binele pe care ți-l dorești ție, dar cum o fi în realitate?
Să te miri „filosofic”? Excelent. În fața voastră vin, așa cum sunt, viu, inconstant, binevoitor. Șovăitori pe căi nebănuite, .sunteți frații mei.
Am citit multe basme, la diferite vârste, mai multe decât în copilărie, când îmi plăcea să le ascult citite de alții. Cele mai frumoase mi s-au părut cele germane. Acum, dacă incep să citesc un basm mă cuprinde o teamă, dacă rămân pe acel tărâm și nu reușesc să mă mai întorc? Aveți cuvântul meu de onoare, așa se întâmplă.
M-aș îngrozi să ascult ce spune un clovn în afara arenei de circ. Suntem niște prefăcuți.
Nu putem fi niciodată senini. Senili, poate. Nu putem rămâne indiferenți când este vorba de noi.
Vanitas vanitatum. Dar este bine să știi ce trebuie ignorat. Nietzsche spune că un măgar nu poate fi tragic. Eu sunt de părere contrară. Fiecare este puțin măgar și tragic

Boris Marian