Strigăt și șoaptă

Singurul loc care nu se eliberează, când moare un om, este cimitirul , este o mare problemă astăzi să găsești un loc de veci. Este tot un fenomen de criză. Ar trebui să murim mai puțin. Zadarnice șoapte și strigăte, strigă-te singur, strigoiule, înger bizantin, apnee, ce ți-aș închina o baladă, aștept doar să cadă președintele absurdistanului, persiei și pluristanului, meștere zidar, strânge soața barbar, strânge să se ridice, sfânta zidire ferice, de dragoste, de pacoste, de Lacoste, fiecare este un prost în felul lui, că doar nu poate fi în felul lui nuștiucui.. Romanță eu nu închin, mai bine o stacană de vin, de venin, de Neviim, adică Profeții, din Biblia cu negre fețe, balada despre noi, fără veșminte, zice fata ce nu este cuminte, portret, ce cochet, ce crocket în boschet. Îți bați joc de mine? Strigă un cititor în izmene, dintre coline pline cu crizanteme. Dar eu te iubesc, spuse Făt Frumos, pe funcție de subsecretar de Jos, al Treburilor de Jos, uneori de la Interne, unde umblă subordonați cu lanterne,.„Iți bați joc de mine?”, repetă cititorul indignat, care nici nu a mâncat de dimineață, ca să cumpere ce? O carte „hoață”.