Blues pentru o pisică neagră

Se insinuează neîncrederea


Verificăm, ne verificăm, nu degeaba Secu s-a menţinut şi se menţine în sufletele noastre de bieţi născuţi în secolul trecut. Eu am spus, tu ai spus, Doamne, ce mult am obosit să explic, să mă apăr. Pensii şi castraveţi. Mă repet. Nu fac parte din viaţă, ci din moarte, din gol, cizma apasă pe vid, citez din poemele nepoeme ale unei nepoete, nu ştiu ce rost are să scrii când moartea îţi pune degetele pe buze,ce rost au buzele. Nu suntem cuvinte, dragi cititori, suntem fapte. Pot fi un ticălos şi să mă declar înger. Sunt un înger. Îmi place febra unui fitil. Nu-mi place a fitili pe cineva. Realul nu a fugit în vid, dar vid poate fi sufletul unui om care se crede buricul pământului. Degeaba întrebi golul, golul este o invenţie. Dar recunoştinţa este o boală cumplită, puţini scapă cu viaţa curată. Apreciez cu multă bucurie umorul în situaţiile cele mai jenante, de aceea o trimit pe nezâna din nepoveste să meargă şi ea cu gâştele la păscut. Gâşte adevărate, că nu am comparat niciodată oamenii cu altceva decât cu oameni. Apendicita se face din cauza blocării curgerii binelui. Hemoroizii apar din cauza mâniei, deci domoleşte-o. Când ai remuşcări, sângerezei. Arterele transportă bucuria vieţii. Iubirea ascunsă, înăbuşită duce la astm. Te dor articulaţiile când schimbi prea des direcţia. Reomatismul se face din lipsă de iubire.


În spatele lui , poarta, poate împinsă de vânt, se închise cu zgomot. Vântul trecea printre barele de aur. Blues pentru o pisică neagră ai citit? Aşa mă întreabă un om de sub banca din Cişmigiu. Pregătiţi-vă pentru un regal... Sau onoarea!

Boris Marian