Eroticele
Iată , de pildă mărul ivit acum în Rai/ e-n floare și e plin
de sevă/ Doamne, să nu se scuture, este aprilie
sau mai/ și nu apare încă de nicăieri o
Evă/ și se pornesc spre el shabatice furtuni/ mărul se scutură precum un cal în hamuri/rezistă,
geme, șarpele lucește împrejur/dar el se ține tare, trunchi disperat și
ramuri/apoi apar copiii, mărul va fi bătrân/Adam și Eva-n vină de mult zvârliți
pe Terra/ iar mărul este singur, e trist și filosof/ ve rechema pe Eva, frumoasa
adulteră.
Sunt un erotoman. Așa cred. Când aveam șase ani, a venit să
stea la noi o franțuzoaică/ își căuta iubitul fugit din Franța în România. Îmi
plăcea să mă învârt în jurul ei, să-i simt parfumul, să-i privesc picioarele.
Ea zâmbea. Cam pe la aceeași vârstă, o verișoară de gradul doi la care locuiam,
avea cam 18 ani, mi-a spus să închid ochii pentru că trebuie să se schimbe. Am
mijit pleoapele, am privit-o tremurând,
cum se zezbracă, de tot, da, de tot și am rămas foarte mulțumit de ceea ce am
văzut. O altă verișoară m-a rugat să o
sărut pe sâni, când nu ne vede nimeni. Am făcut-o, era prima experiență, dar ea
nici nu avea sâni, era cu un an mai mare.
Pe când mergeam în fiecare an în
taberele de pionieri, mă îndrăgosteam de
fiecare dată de o fată. Pe una o chema Țumpi și era din București, de prin cartierul Tei. Am
căutat-o luni de zile, am zărit-o într-un parc, se săruta cu un băiețaș, am
plecat foarte trist. Tot într-o tabără, o instructoare m-a rugat să scriu un
articol despre 23 august. Am dedicat
poezia, AȘA PROASTĂ CUM ERA, numai ei.
Mi-a rupt hârtia și de atunci se uita urât la mine. Avea buze pline, roșii, îmi
plăcea mult, dar ea, nu.
La Vatra Dornei, nu știu cum am
ajuns acolo, mi-a plăcut o călugăriță, venită la băi. O icoană, o urmăream cu
privirea, ea nu s-a uitat niciodată la mine.
Prin clasa a zecea, jucam baschet în sala de sport a liceului Sf. Iosif. O fată
mai dezvoltată decât multe femei se arunca spre mine și încerca să mă îmbrățișeze.
Am chemat-o acasă, dar nu a ieșit nimic, eram amândoi nepricepuți. S-a răzbunat
și a trimis niște golani să mă bată. Am
bănuit despre ce este vorba și la întâlnirea din Herăstrău, unde urma să ne
vedem am venit cu doi colegi foarte amuzați de ceea ce avea să se întâmple.
Amicii erau, cred nișgte milițieni în civil, m-au amenințat, le-am arătat că mă
așteaptă doi colegi vizavi și tipii au întins-o.
Zilnic mergeam cu tramvaiul șase de
la Palatul Regal ( fost) la liceul Sf. Sava, era o muierușcă foarte
atractivă, se lipea de brațul meu, eu mă țineam de bară, ea se lipea cu spatele, mă tulbura mult
gestul ei. A dispărut într-o zi. Țin minte doar zâmbetul ei, când cobora din
tramvai.
Prima dragoste adevărată se numea
Maria Magdalena. Era minionă, studentă la Filozofie, secretară de UTM, cu doi ani mai mare ca
mine, eu eram student în primul an. Ea locuia la unchiul ei, procuror . Mătușa ei era chiar mama naturală, care nu voia să se
știe că are o fiică. Asta mi-a spus ea , mult mai târziu. Ne-am cunoscut într-o
excursie de Revelion, în Bucegi. A fost o vijelie cumplită, eu am ținut-o de
mână, dar gerul i-a afectat cealaltă
mână, nu avea mănuși. După acea excursie
a trebuit să se interneze la Spitalul Studențesc, unde aveam să mă internez și
eu după o săptămână, făcusem pneumonie și pleurezie. Ne-am vizitat reciproc și ne-am iubit. Mult.
Vara ea a plecat în practică agricolă ( așa era
metoda, de a implica tinerii în economia țării), nu mi-a scris un rând,
am plecat s-o caut prin județul Ilfov. Am găsit-o, m-a întrebat de ce am venit
și cu asta s-a terminat. După circa trei ani ne-am întâlnit din întâmplare pe
bd. 6 Martie ( Regina Elisabetha) . Culmea, crescuse cu vreo zece centimetri,
avea tocuri, era aproape cât mine. Numai ochii erau ai ei, ochi de tătăroaică. Ne-am
refăcut legătura, ea a plecat la Timișoara, era profesoară, m-a așteptat de
Revelion , acolo, nu am venit, iubeam pe altcineva.
Altcineva era fiica unor foști
ștabi, el căzuse în dizgrație, adică tatăl, era un tip extrem de inteligent,
fusese o forță în aparatul ideologic PMR ( PCR). Îmi plăceau tatăl și fiica.
Dar a intervenit plecarea la Moscova,
scrisorile erau pline de
dragoste, însă dragostea nu a rezistat nici doi ani. La |Moscova mă îndrăgostisem de una, Olga, o
blondă voinică, veselă, care a râs de
mine până când m-am săturat și am lăsat-o. Atunci a început să mă prețuiască, era prea târziu. M-am însurat cu o colegă. Ca
intermezzo, am iubit o fată de la Poștă,
locuia în afara Moscovei, într-o sărăcie cumplită. Ea era frumoasă, tristă,
visa să o iau în România, tristețea ei m-a îndepărtat, nu știu de ce. Ea mi-a spus că sunt un copil și poate că într-o zi am să mă maturizez. Nu a fost așa.
Nu sunt matur nici acum.
De atunci, nimic nu a mai fost
romantic, dar viața a fost frumoasă, cea mai mare bucurie mi-a dat-o fiul meu. Iar
caracterul meu seamănă cu al mamei, căreia îi datorez enorm, tata a murit de
tânăr, relativ, adică la vârsta de 50 de ani. Eu îi urmez, fiind acum cu 20 de
ani mai bătrân decât el. Bietul om, a fost bolnav și chinuit.
BORIS MARIAN
