Blogul Meu (77)

Abanos

Abanos
Am visat că eram abanos,

Eram negru, n-aveam nici un os,

Ce scrii tu este catastrofal,

Mai bine erai chefal.

În abis mă scufund voluptuos,

Cu abisul mereu sunt în cros,

Ce scrii tu este foarte ciudat,

Mai bine erai carbonat.

Un veșmânt ne separă de cer,

Fie om, leopard, rinocer,

Între noi sunt păianjeni uriași,

Nu-i vedem, ei sunt zeii malgași.

Șerpi hidoși se preumblă pe jos,

Ce spui tu este foarte…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Mai 5, 2014 la 12:30pm — 4 Comentarii

Hemo

Hemo
Hemoleucogramă de cuvinte, dureri de ceafă înainte,

Un VSH acolo, la o adică, colesterolul, Doamne se ridică,

Transaminazele vertiginos se nalță,

Trigliceridele se clatină-n balanță,

Cu glicemia cum stai, frate?

Ești acru rău, se vede și din spate.

Știm ce face dublul, dar nu știm ce-i simplul,

ce mai drege timpul, care nu e-n cuplu,

nu ca scriitorul zis și Ygrec Ix ,

dă-mi , te rog, o viață , dacă poți un pix.

Cu Grandet…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Mai 4, 2014 la 10:27am — 3 Comentarii

Iepurilă

Iepurilă
Iepurilă - un erou, now, I know,

O mică tipografie îmi trimite-o poezie,

Poezia nu-i a mea, ieși afară dumneata.

Hai să fim serioși, soioși, scorțoși.

Bordurile de granit multă lume au hrănit.

Copacii plâng sub funingine,

Ingine-re-mi-fa-sol-la- si.

Incolor e sângele,

Doamne, plânge-le pe fetele

Date-n comerț cu șperț ca o marfă.

Isadora Duncan cu eșarfă,

Așa e lumea de-acum.

Iepurilă, vezi-ți de drum.…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Mai 3, 2014 la 7:06am — 8 Comentarii

Fain, fain, zise bursucul

Fain, fain, zise bursucul
În cercuri tot mai vaste

Ne-ndepărtăm de noi,

Atrași de alte astre,

De îngeri și moroi.

Unii devin furtună,

Alții doar vulturi gri,

Eterni vom fi, cunună

Altor planete vii.

Iar eu mă voi întoarce

La masa mea de scris,

Un vechi ceasornic toarce,

Oare ce vede-n vis?

**************************

Strâmbul zice că e drept,

Iar nebunul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Mai 2, 2014 la 7:09am — 3 Comentarii

O, Valery

O, Valery
Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,

Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,

El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,

De aceea focul este dușmanul binelui,

Să faci din orice căldură și lumină,

Am auzit că bălegarul luminează noaptea,

Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,

Sângele – trandafir topit de inimă,

Trupul femeii –o amforă pentru vinul plăcerii,

Golul așteptării e viața noastră.…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Mai 1, 2014 la 6:45am — 6 Comentarii

Nave fantomă

Nave fantomă

Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre,

Uneori nici nu le vedem,

Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța,

Alții cu un Boeing păgubos.

Ca zăpada de primăvară ne topim,

Vom lăsa ghioceii în urmă?

Fotografiile se-ngălbenesc, unele

Se regăsesc la gunoi.

Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun,

Emoția se desprinde din umbre, există?

Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină.

Cascadele păstrează un secret în ciuda…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 30, 2014 la 1:00am — 12 Comentarii

Carte aurită

Carte aurită
Amurgul , ca o carte aurită

Se lasă greu pe fruntea mea,

Citesc din amintiri câte-o iubită,

Apoi ajung copil. Un nimenea.

Citesc cu încântare umbre, șoapte,

Simt, plin de teamă, rară-nfiorare,

De parcă pe pământ e prima noapte,

De parcă soarele lumină n-are.

În jur, oamenii vorbesc de toate,

Eu nu aud, cuprins sunt de iluzii,

Doar mâna ta pe fruntea mea, o carte

Fără cuvinte potolește cruzii

Pirați ce vor să…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 29, 2014 la 9:14am — 16 Comentarii

Accente

Accente
Cel mai rău inamic este fostul amic,

Dar orice inamic este un nimic,

Spuse Sf. Dominique,

Accente omniprezente, acide și paricide,

De țintă ține-te, flintă,

Ia seama, nu ești Dalai Lama,

Combativ, rebarbativ, vandal,

Vin din deal,

Bucuriile, curiile au adus copii și mame,

Duhuri, parfumuri, spray-uri,

Cervantes scria okay-uri,

Dix a pus mâna pe-un pix,

A fost condamnat la fix.

Zece ani și o lună, te…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 28, 2014 la 6:22am — 5 Comentarii

Biete cuvinte*

Biete cuvinte
Biete cuvinte, bete, oarecare,

Obscure, uneori, precum și sentimentele ascunse,

La sărbători se-mbracă în aur,

Apoi dispar ca Nibelungii.

Când nu mai este nimic de făcut,

Când toate iubitele s-au pierdut,

Vin cuvintele, porumbei rătăciți,

Bat la uși, sună, oamenii sunt tăcuți.

O, fericiți sunt poeții, ei se bucură

și de o silabă, ei mor fără grabă,

ei au surâsul pe buze, cuvintele lor – flori albe,

negre…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 27, 2014 la 5:30am — 8 Comentarii

Sunt singurul? *

Sunt singurul ce te iubește azi, în lume,

Așa îmi spun, deși nu cred nici eu,

Ai darul de-a trezi oceanu-n spume,

De-a-L mânia pe însuși Dumnezeu,

Mai demn mă simt iubinde-te, în ciuda

Atâtor bârfe, vorbe grele, calomnii,

Eu știu ce poate gura lumii, cruda,

Nu-i iartă nici pe morți și nici pe vii,

Iar noi suntem mai fericiți, se spune,

Decât am merita, din uri, eu fac cunune.
************************

Când tu lipsești, lumea… Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 26, 2014 la 3:30am — 6 Comentarii

Cantilenă

Cantilenă
Încerci să înțelegi de ce și cum,

În care fel iubim, urâm, murim,

Dar în deșertul negru Karakum,

Doar ceru-i siniliu –sublim.

Ca un copil încerci să înțelegi,

De multe ori ți se va spune să nu-ntrebi,

Sunt taine ce rămân întregi,

știi drumul către muntele Horeb?

Femeile nu-s îngeri, nici nu vor

Să fie îngeri, vor să înțeleagă,

Ceea ce și tu ai întrebat de-atâtea ori,

Ce rimă se mai pune după „dragă”?

BORIS…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 25, 2014 la 8:00am — 5 Comentarii

Cel mai iubit

Cel mai iubit
Fiecare om este cel mai iubit dintre pământeni,

Chiar și Ulise, ce multă durere i-au adus

Iubirea și ura zeițelor,

Visez și eu, te visez, Ulise,

Așa cum tu mă visezi pe mine,

Zise prietenul Vasile, unele capete au căzut,

Toate visau la tine, Ulise.

M-am trezit cu o rană adâncă deasupra umerilor,

Nu mai aveam cap, se întâmplă,

Auzeam cum picură noaptea,

Precum gheața din martie,

m-am rugat Celui de Sus,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 24, 2014 la 9:38am — 2 Comentarii

Iubirea Sf. Ioan****

Iubirea Sf. Ioan
Capul meu stă pe tava privirilor voastre,

tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,

cum de nu pot muri după ce am scris un poem?

Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,

nu mai pot nici ochii să-i închid,

lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid.

Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,

îmi trec stele galbene în sânge,

eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,

Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge,

iar pustiul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 23, 2014 la 8:30am — 9 Comentarii

Absurd two**

Absurd two
Pe strada Cazărmii au sângerat crinii,

În fiecare noapte tropăie iacobinii,

Ce te miri, mire? Ia-ți mireasa

și du-o în locul unde se face mătasea.

E-o pacoste, Doamne, să te ucidă

Un oarecare, ca pe o omidă,

Fii om, ridică-te în picioare,

Fă stânga-mprejur, mergi la răcoare.

Din pat mă ridic ca o ridiche,

Mă doare rotula, apoi rinichii

Încep să țipe la mine satanic,

E sărbătoare-n ținutul turanic.

Trist eu domnesc ,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 22, 2014 la 9:30am — 8 Comentarii

Absurd one

Absurd one
Orice ating se preface în aur.

Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.

Am părăsit câmpia înmiresmată.

Nimic nu există, totul pare, deodată.

O buhă-mi țipă-n urechea stângă,

Lacrima râsului începe să plângă.

Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,

Ca un lup către stână.

Fericirea cu moartea se-ngână.

Azi, iarna vrajbei noastre,

Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,

Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.

Spune ce…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 21, 2014 la 5:03pm — 6 Comentarii

Tânăr

Voi fi iar tânăr, pare prea absurd,
Voi fi bătrân, chiar sunt, dar nu mă simt,
Nu sunt nici orb, nici mut, nici surd,
Disprețuiesc căderea mea în timp,
Privirea mea e darul prețuit,
Ştiu să primesc, la fel și dăruiesc,
Sufletul meu respiră, te-am iubit
Și înmiit acum eu te iubesc.
Ești liberă să nici nu mă observi,
În codrul vechi eu sunt bătrânul cerb.
Boris Marian
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 20, 2014 la 3:36pm — 8 Comentarii

Corvoada

Corvoada
Și jocul este o corvoadă, când nu ai păstrat copilăria în suflet.

La început a fost Haosul,

A venit dr. House și-a întrerupt repaosul,

Zeița Geea era femeie de serviciu,

Lucra la un baron pe nume Ariciu.

Îi făcea curte și un mic golan,

Mai oacheș, îl chema Tartarian.

Iar o vecină mai geloasă, Nyx,

i-a scos un ochi cu-o lovitură grea de pix.

S-a prezentat un polițist Ether,

A întrebat aiurea, nu avea nici fler,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 20, 2014 la 9:52am — 6 Comentarii

Întrebări

Întrebări
Încep să mă întreb tot mai des, de ce scriu? Apoi mă întreb dacă eu scriu literatură sau doar niște însemnări. Desigur, nu fac rău nimănui, nici pasărea, aparent, nu face rău, dar mai ciugulește o larvă, un viermișor. Toți suntem niște prădători. Cineva vorbea de suferință. Toți suferim. Unii tac. Cineva vorbea de credință. Ne putem ruga. Dar de ce scriem? Îmi puteți spune?
Joc

Casă nouă, Casanova

A murit lovit de rouă,

Micromegi și microregi

Îl…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 19, 2014 la 12:12pm — 4 Comentarii

poetul nu a murit *

>În orice anotimp iubirea-și face loc
Ești fulg de nea sau albul unei flori
Iar inima e fluierul de soc
În sunetul curat e un fior
De bătrânețe nu-mi vorbi, eu n-o cunosc
Iubesc și iarna, toamna grea de rod
De bătrânețe, moarte n-are rost
Să-mi cuvântezi, ne-aflăm pe-un pod
Îmbrățișați, cum încă nu am fost.
Boris Marian
<
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 19, 2014 la 11:30am — 14 Comentarii

PAȘTE FERICIT

ULTIMUL TIMP - NICIUN POEM PE BLOG, O FI JUDECATA DE APOI?
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 19, 2014 la 8:13am — Nu sunt comentarii

Despre

Cotofana Relu a creat această reţea Ning.

Note



Creat de Cotofana Relu Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Cotofana Relu Apr 21.

Autor de onoare


LAURENȚIU BELIZAN


Scriitorul Laurenţiu Belizan s-a născut pe 28 iunie 1963. A absolvit Liceul „B. P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de Electrotehnică din Bucureşti. A moştenit pasiunea pentru lectură şi scris de la tatăl său, Alexandru Belizan, un foarte apreciat profesor de limbă şi literatură română.
Este câştigător al Marelui Premiu la secţiunea "Poezie" al Concursului naţional de Debut Literar UniCredit 2011, cu volumul "Pareidolia". Volumul, publicat de editura Humanitas, îi este lansat la Târgul Internaţional Gaudeamus - parte de carte, ediţia a XVIII-a din noiembrie 2011, cu o prezentare făcută de criticul Paul Cernat. În noiembrie 2012 publică volumul „Onirograme”, apărut la editura Editgraph din Buzău.
Poeme traduse în spaniolă şi publicate în revista online Circulo Poetico RefleXos - Espacio Niram, Madrid, sub îngrijirea Ariadnei Petri. Poeme tălmăcite în engleză de prof. Veronica Văleanu şi editate în revistele online Cuadernos literarios şi Cultural Club.
Este cofondator şi secretar al cenaclului ”Ante Portas”, înfiinţat în august 2013 sub egida Casei de cultură a sindicatelor din Buzău.
• Laureat cu premiul special RefleXos (Madrid) în cadrul ediţiei 2010 Concursului „Astenia de primăvară”, organizat de Hermeneia.com.
• Asociaţia culturală ”Renaşterea buzoiană” îi conferă în aprilie 2012 Diploma de merit pentru performanţe literare care onorează Buzăul în literatura naţională şi de pretutindeni.
• În mai 2012 i se decernează premiul ”Opera prima” pentru volumul ”Pareidolia”, la Festivalul internaţional ”Tudor Arghezi”, ediţia a XXXII-a, prezidat de Ana Blandiana şi Dan Cristea, prilej cu care are onoarea să o cunoască pe Mitzura Arghezi.
• În aprilie 2013, "Onirograme" ia premiul pentru cea mai bună carte, la Festivalul „Primăvara Poeţilor”, organizat de Biblioteca judeţeană Buzău

literatura pentru copii

Primăvară, cui ne laşi?
Postat de Aurora Luchian
De cu noapte se zvonise,
Prin brusturi şi ciumafai,
Că vara se pregătise
Să vină cu mult alai,
Triluri dulci, fluturi zburdalnici,
Şi cireşi bogaţi şi falnici;
Vacanţă la copilaşi.
Primăvară cui ne laşi?

(continuare)
Revistă de artă şi cultură


Statistici T5
© 2014   Created by Cotofana Relu.   Oferit de

Blogul Meu (10)

Micol

 Micol





Pentru Micol voi scrie scurt - Te neiubesc,



Ea va ridica din sprincene, timp în care o voi săruta fulgerător,



Micol, Micol, cine va sta să te asculte?



Prea-i scurtă viața să nu ne iubim.



Inima știe doar ce au știut părinții,

 ,

poate ceva în plus,



Micol, ai sâni prea frumoși să pot discuta în liniște,



de mulți ani doream să scriu un roman



de tip american, dar noi tot vorbim,



iar ne…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 26, 2014 la 6:04am — Nu sunt comentarii

Copacul

Copacul



În cale-mi stă un copac

sub formă de șarpe,

ascultă, spune șarpele,

am sfaturi bune,

copacul este doar camuflajul meu,

eu am să-ți dărui oricare fruct,

al poeziei, al muzicii, al dragostei,

ce vrei?

M-am dat un pas înapoi,

nu te sfii, arată-ți talentul ,

șuieră reptila,

l-am ascultat, am scris un poem,

nu merge, zice șarpele,

cântă-mi-l, l-am cântat,

nu-mi place, fă dragoste,

zise, pe loc s-a prefăcut…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 25, 2014 la 9:16am — 7 Comentarii

Poetul spunea

Poetul spunea

 

Poetul spunea, ce spunea el?

Azi noapte el s-a dus să se plimbe

Prin Calea Lactee,

Ești prea tânăr, i-am spus,

El a murmurat  ceva, o…

Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 24, 2014 la 11:14am — 3 Comentarii

Clape

Clape



.

Mâinile ca niște păianjeni pe clape,

sunetele ies ca din ape,

urcă pe boltă, la Dumnezeu,

Sunt anonim ca și El, nu sunt eu.

Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea,

să-mi arăt sufletul,

porumbei, ciori trec prin Cișmigiu,

vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari,

curve, pensionari, legionari,

carliști, comuniști, cominterniști,

homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele,

vom fi faianțele de la marea morgă numită… Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 23, 2014 la 10:26am — 4 Comentarii

Pe la cinci

Pe la cinci, vremea s-a răcit,

Au murit cinci. În opinci.

Am închis ferestrele și nevestele.

Să trăiți, ordinul a fost executat, sunt la aparat.

Aparatul a ucis milioane,

Trec rânduri și coloane de executanți,

Mutanți, creiere călcate cu fierul,

Destul, detest, spuse omul din Vest.

Estul tace, estul este rapace.

Vrea pace printre morminte.

Raz, dva, eins, zwei, Schweinerei.

Suntem înconjurați de mlaștini,

Prea multe nașteri?

Prea… Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 20, 2014 la 7:18am — 2 Comentarii

Între prietenie și iubire/ cuvânt?


Cuvânt?
 
Și nu ne-am spus nici un cuvânt,
Mult prea devreme am ucis
Oricare sentimente,  sunt
și eu printre acei din vis?
Deci, călătorule, bilet,
Să-ți iei oriunde, mi-e egal,
Orice…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 19, 2014 la 7:00am — 8 Comentarii

Accente

 Cel mai rău inamic este fostul amic,

Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,

Accente omniprezente,

acide și paricide,

De țintă ține-te, flintă,

Ia seama, nu ești Dalai Lama,

Combativ, rebarbativ, vandal,

Vin din deal,

Bucuriile, curiile au adus copii și mame,

Duhuri, parfumuri, spray-uri,

Cervantes scria…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 18, 2014 la 9:00am — 4 Comentarii

Râsul îngrașă oamenii

 
Râsul îngrașă doar oamenii

Omul are  multe vieți,
 dar una este  mai de preț
 celelalte sunt virtuale,
de le pui la socoteală.
Dacă nu faci chiar nimic,
Poate construiești un dric,
îmbulzeală  genioasă,
umblă  tanti, are coasă,
nu poți strecura  o  glumă,
geme genioasa turmă.
Toți sunt cu  postumitatea,
Dar postumii nu știu carte,
Vor un sațiu pământesc,
 Tu te nărui, ei doar…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 18, 2014 la 8:48am — 4 Comentarii

Cântecul boschetarului

Cântecul boschetarului
 
Mierla cântă, ai mierlit-o,
Zice lumea că te-ai dus,
Dar tu ești în Puerto Rico,
Cu prietenul Barfuss.
Risipești zile de aur,
Seara e…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 17, 2014 la 8:22am — 4 Comentarii

Fata generalului

Fata generalului
Mă-ndrăgostisem de fata unui general mexican, un om sever și căzut în dizgrație. Omul pierduse o mână  în război , suferea de inimă, își iubea cele două fiice și un băiat de vreo zece ani. Băiatul părea un geniu, avea o memorie extraordinară, știa toate războaiele din toate timpurile. A ajuns , mai târziu, consilier al unui președinte sud-american. Din cele două fiice îmi plăcea  aceea mai tânără, avea minte…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 15, 2014 la 3:30pm — 7 Comentarii

Despre

Andrada Matei a creat această reţea Ning.
Casa Gândului - Cleopatra este o reţea socială

*****
© 2014   Created by Andrada Matei.   Oferit de


https://www.facebook.com/images/spacer.gif
https://www.facebook.com/images/spacer.gif
Execuția

 Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață. Comandantul fără sex strigă – STAI. Soldatul X să iasă din coloană. A făcut bancuri porcoase în timpul marșului. Va fi executat. Cine se oferă? Unii zâmbeau, alții tăceau. Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase. Coloana își continuă drumul. Pe zăpadă rămase o pată kaki și o dâră subțire de sânge. Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care? Nimeni nu întreba nimic. Invitație la noblețe? Taci, flețe. Nici un cuvânt nu precede Cuvântului. Iar Cuvântul este la comandant, în buzunarul lui. Rațiuni inefabile. Aristeas tăcea, Philokrates la fel. Cui meniul n-a plăcut, apoi mama lui să-i facă alt meniu care să-i placă. Cita unul dintre camarazi. Apoi gazda mai fudulă puse mâna pe o cupă și sculându-se-n picioare spuse-n gura mare. Ssst! Liniște în front. Frigul era pătrunzător, ca și frica. Paralipomene în slujba balenelor. Cu masoreticele ne sfărâmăm măselele. Nu tot ce-i uriaș este și unic. Sst, taci, măi ceapă. La început Domnul a făcut banca și contul. Duhul era-n altă parte, l-am găsit într-o carte. Învață, băiete, să taci. Te întreabă cineva ceva. Taci. Taci, taci, taci. Drumul spre viață? Care viață? De la A la Zet. Morminte goale, ca buzunarele tale. Pulbere pe câmpie sunt eroii – o mie. Nu-i aritmetică, nici geometrie, o pălărie. Alb flutură drapelul păcii. Pacea care ne place, cu orice mijloace. Denunțul este frate cu struțul. Taci. Mii de draci. Cenușiul dovedește putere. Purpura o mănâncă zgura. Ah, bunii noștri timizi. Omizi. Din ele –efemeridele. Jivinele dorm în scorburi, mai înșfacă din mulțimea de orbi. Pleoapa refuză să cadă, lasă ochiul să vadă. Soldatul împușcat se ridică – nu mi-e frică. Cine-l aude? Coloana-i departe, unde. Spre viață, spre viață. Cumplită dimineață.Mai târziu vom fi cercuri, ne vom rostogoli în jeguri. Vom povesti baliverne, nu le crede nici cel ce le-așterne.

BORIS MARIAN

Muza și harul


Muza și harul

 

Horum, harum und warum,

Cum se joacă  un nebun?

Marea stârnită de razele lunii

mi-aruncă  blesteme  și-mi lasă lăstunii,

țâșnire de râs, amazoana  pe cal,

iar calul devine  violet ca un val,

frumosul castel   se răstoarnă-ntr-un film,    

ascultă, iubito, trompeta lui Jim,

în piept bat  trei inimi, iar ochii te ard,

muza și harul și-un veșnic hazard.

Noaptea începe, ziua se scurge,

Fug odalisce din băile turce,

Cohorte olimpice, zei și zeițe,

Alege, poete, cât nu face fițe

Asprul   tiran, Zeus  cel lacom,

Horum și harum, Mc. Donald  and Malcolm.

Ah, seara aceasta  a noastră să fie,

Te dărui  morfinei și sfintei –beției.

 

 

Insula

 O închisoare fără gratii, pe o insulă de diamant. O păzește un corb din cărbune brut. La mal, un învățat citește valurile. În închisoare nu mai este nimeni. Monte Cristo, Jean Valjean, Vautrin au fugit de mult. Pe cer se văd marile speranțe ca niște stele. Uneori vine un inspector morocănos, notează ceva și pleacă fără a se saluta cu învățatul, nici nu-l observă. Nu intră în atribuțiile sale. În fiecare noapte   marea vine la patul meu. Aduce cu ea luna, cântarea marinarului- zeu. Se înțelege, o naiadă absolut goală dansează sub pleoape, caii de abur nechează în radă, străbat suprafețele apei. O mare de vin fierbinte și iute ne-mbată , străbate tărâmul vieții de apoi, iubirea este abia la începutul vorbirii, morții sunt goi. Artistul pictează mereu, este penelul în plină mișcare și gând, în realitate altul e felul de a juca sub mormânt. Fără culoare, o coală albă de hârtie, nu are antet, viața este diamantină, o salbă ce ne otrăvește încet. Iarba rară tremură foarte discret, cine aduce apă și hrană corbului negru și drept? O barcă mică pornește spre larg, ea se transformă treptat în Titan. Se aud vocile celor înecați. Ei râd, joacă domino și biliard. Gorgona este maestra de ceremonii, corbul se înalță, strigă ascuțit în tării. Învățatul mai întoarce o pagină, înțelesul îi scapă, Leviathanul se simte cum se apropie-n apă. Știm exact ce moment al timpului este. De aici începe o altă poveste.
Vizualizări: 2

O POVESTE VECHE

 

Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul Ionel. L-a durut inima că și-a lăsat  prietenul de izbeliște. Dar, consolatoare, a intervenit logica. Dacă rămânea, câinii i-ar fi sfâșiat pe amândoi. Mai știi?  Ionel se uita mustrător la Vasile. Amândoi aveau chipuri de oameni bătrâni. „Bine, Ionele, dar tu ai murit tânăr, copil, cum de ai ajuns să semeni cu mine?”. „ Nu, eu am fost mereu în preajma ta, eu nu te-am părăsit, am îmbătrânit o dată cu tine”, fu răspunsul prietenului. Vasile oftă îndelung  și își dădu duhul. Când au intrat rudele, au găsit două trupuri de băietani, erau îmbrățișați și fără suflare. Ilinca stătea lângă ei și plângea.

 

BORIS MARIAN 

De la o vreme


De la o vreme

 

De la o vreme  mi-e teamă să dorm, pentru ca moartea să nu mă prindă în somn. I-am curte unei femei frumoase care s-a dovedit a fi însăși moartea. M-am retras iute. Mi-a spus că este căsătorită. Fie. Se pare că mai rentabil este să te joci cu bietele cuvinte, care te mai respectă uneori. Scriu mulți. Scriu foarte bine. Exerciții la pian – splendide. Unii își dau duhul. Alții rostesc prima oară cuvinte de iubire. Alții schimbă lumea, încearcă să o schimbe. Îi citesc o mână de oameni.  Sunt mult mai mulți scriitori decât cititori. O fi bine, o fi  rău? Fiecare pasăre pre limba ei piere.  Nimeni nu renunță. Nici eu. Am avantajul că nu mă iau în serios. Să vedem .

Sfințenie și nebunie,

Ines îl caută pe Ilie,

Ilie umblă-n car de foc,

Are breloc.

Eduardo era viața ei,

Berea se face din hamei.

I-arată ceasul, moartea vine

Ca o lumină-ntre lumine.

Onoare-n plus, onoare-n minus,

Ce să ne pese de Tarquinius?

Lucrezia, sfântă nebună

Aduce în cetăți furtună,

Nu-i inferioară păstoriței

Din galeriile Uffizi.

Prin foc și sabie vom trece

Cuvintele din zece-n zece.

Carducci, lasă-ne cu iambii,

Troheii, te închină sambei,

Manelei, mandea știe tot.

Mai scoate-o carte de tarot.

  

 

Căutarea propriului corp


Căutarea propriului  corp

 

„O aventură acest corp, îl cauți,

Nu știi unde este,

Sunt doar un suflet  cu ferestre,

Care nu vine la raport.”

*****************************

Năucitoare-storia Romei,

O nucă risipind arome,

Vă amintiți, Cinna vicleanul?

O cină costă cât tot anul.

Draga pescarului așteaptă

Să o dragheze unul, Naphta,

Avea în ea suflet fierbinte,

Îndrăgostită de Melinte.

Părinții ei, oameni cu stare,

Se-mpotriveau la-nsurătoare,

Asta vă spune Bjornstjerne   Bjornson,

Prieten fiind cu Churchill Winston.

Prudhomme  a fost și el un om,

Cu goluri, calități, vezi bine,

El aprecia ierburi, verbine

și nu vorbea în somn.

Rănit de un cristal verzui,

s-a adresa chiar nu știu cui,

că s-a trezit cu un cucui,

lovit de-un băutor de rom.

 Astfel rămase el umflat

Doar într-o parte, fără scuze,

Bău și el cu niște muze,

Dar Nobelul l-a luat.

Adesea versurile nasc

și îngeri, monștri, o-ntâmplare

face din ultima scrisoare

un drum către Damasc.

Lumea e largă, cer senin,

De-ar fi să știm ce greu ne-apasă

O amintire de mătasă

Pe care n-o ghicim.

Prudhomme a fost și el un om

și nu vorbea deloc în somn.

 

BORIS MARIAN

  

  

 

 

 

Calea nesfârșită


Calea  nesfârșită

 

Tao te king, mă plimb, mă schimb,

Calea călăilor, cailor, căilor,

Iei un taior, nineacă, maior

Te fac, de nu ai nici nume

și nici un colac,

numele numelor, pumele pumelor,

o străființă, tu ești dorință,

ce  rime reci, de nepătruns,

precum temeiul meteotungus.

Hermes ajunge numai la termen ,

Heliotrop, se rotește c-un scop,

Hemerocal, crin radical,

Ca o hermină   carnivorină.

Dar cât de albă e blana ei?

Nici hesperidele nu au cercei,

Prea sunt bolnave de frumusețe,

Un pic de cianură pe sub corsete,

Cum agonia apare toamna,

Lasă agonicii să roadă rama,

Ca Ramayana,   cum e La Mama,

Între câmpie și munte  doar fluturi,

Rece  e fluierul dacă îl scuturi,

Pe coridoare – pânze de doliu,

Moliile circulă fără orgoliu,

Calea pornește  către niciunde,

Ea se sfârșește   cu verbul  pătrunde.

Numele toate în singurul nume,  

Desăvârșirea  sfârșind sub cunune,

Binele-i sfânt, răul – la fel,

Cum deosebești pe Ariel de Iael?

Tu făurești, nu făptuiești,

Cearcă, pricepe  cu mintea în clești,

Dărui doar umbre, iei tot, și suflet,

Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.

 

 

Boris Marian