Blogul Meu (10)

Caută postări de blog

Micol

 Micol





Pentru Micol voi scrie scurt - Te neiubesc,



Ea va ridica din sprincene, timp în care o voi săruta fulgerător,



Micol, Micol, cine va sta să te asculte?



Prea-i scurtă viața să nu ne iubim.



Inima știe doar ce au știut părinții,

 ,

poate ceva în plus,



Micol, ai sâni prea frumoși să pot discuta în liniște,



de mulți ani doream să scriu un roman



de tip american, dar noi tot vorbim,



iar ne…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 26, 2014 la 6:04am — Nu sunt comentarii

Copacul

Copacul



În cale-mi stă un copac

sub formă de șarpe,

ascultă, spune șarpele,

am sfaturi bune,

copacul este doar camuflajul meu,

eu am să-ți dărui oricare fruct,

al poeziei, al muzicii, al dragostei,

ce vrei?

M-am dat un pas înapoi,

nu te sfii, arată-ți talentul ,

șuieră reptila,

l-am ascultat, am scris un poem,

nu merge, zice șarpele,

cântă-mi-l, l-am cântat,

nu-mi place, fă dragoste,

zise, pe loc s-a prefăcut…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 25, 2014 la 9:16am — 7 Comentarii

Poetul spunea

Poetul spunea

 

Poetul spunea, ce spunea el?

Azi noapte el s-a dus să se plimbe

Prin Calea Lactee,

Ești prea tânăr, i-am spus,

El a murmurat  ceva, o…

Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 24, 2014 la 11:14am — 3 Comentarii

Clape

Clape



.

Mâinile ca niște păianjeni pe clape,

sunetele ies ca din ape,

urcă pe boltă, la Dumnezeu,

Sunt anonim ca și El, nu sunt eu.

Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea,

să-mi arăt sufletul,

porumbei, ciori trec prin Cișmigiu,

vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari,

curve, pensionari, legionari,

carliști, comuniști, cominterniști,

homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele,

vom fi faianțele de la marea morgă numită… Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 23, 2014 la 10:26am — 4 Comentarii

Pe la cinci

Pe la cinci, vremea s-a răcit,

Au murit cinci. În opinci.

Am închis ferestrele și nevestele.

Să trăiți, ordinul a fost executat, sunt la aparat.

Aparatul a ucis milioane,

Trec rânduri și coloane de executanți,

Mutanți, creiere călcate cu fierul,

Destul, detest, spuse omul din Vest.

Estul tace, estul este rapace.

Vrea pace printre morminte.

Raz, dva, eins, zwei, Schweinerei.

Suntem înconjurați de mlaștini,

Prea multe nașteri?

Prea… Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 20, 2014 la 7:18am — 2 Comentarii

Între prietenie și iubire/ cuvânt?


Cuvânt?
 
Și nu ne-am spus nici un cuvânt,
Mult prea devreme am ucis
Oricare sentimente,  sunt
și eu printre acei din vis?
Deci, călătorule, bilet,
Să-ți iei oriunde, mi-e egal,
Orice…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 19, 2014 la 7:00am — 8 Comentarii

Accente

 Cel mai rău inamic este fostul amic,

Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,

Accente omniprezente,

acide și paricide,

De țintă ține-te, flintă,

Ia seama, nu ești Dalai Lama,

Combativ, rebarbativ, vandal,

Vin din deal,

Bucuriile, curiile au adus copii și mame,

Duhuri, parfumuri, spray-uri,

Cervantes scria…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 18, 2014 la 9:00am — 4 Comentarii

Râsul îngrașă oamenii

 
Râsul îngrașă doar oamenii

Omul are  multe vieți,
 dar una este  mai de preț
 celelalte sunt virtuale,
de le pui la socoteală.
Dacă nu faci chiar nimic,
Poate construiești un dric,
îmbulzeală  genioasă,
umblă  tanti, are coasă,
nu poți strecura  o  glumă,
geme genioasa turmă.
Toți sunt cu  postumitatea,
Dar postumii nu știu carte,
Vor un sațiu pământesc,
 Tu te nărui, ei doar…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 18, 2014 la 8:48am — 4 Comentarii

Cântecul boschetarului

Cântecul boschetarului
 
Mierla cântă, ai mierlit-o,
Zice lumea că te-ai dus,
Dar tu ești în Puerto Rico,
Cu prietenul Barfuss.
Risipești zile de aur,
Seara e…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 17, 2014 la 8:22am — 4 Comentarii

Fata generalului

Fata generalului
Mă-ndrăgostisem de fata unui general mexican, un om sever și căzut în dizgrație. Omul pierduse o mână  în război , suferea de inimă, își iubea cele două fiice și un băiat de vreo zece ani. Băiatul părea un geniu, avea o memorie extraordinară, știa toate războaiele din toate timpurile. A ajuns , mai târziu, consilier al unui președinte sud-american. Din cele două fiice îmi plăcea  aceea mai tânără, avea minte…
Continuare
Adăugat de Boris Marian cel nou la Mai 15, 2014 la 3:30pm — 7 Comentarii

Opţiunile Administratorului

Comentarii Noi Pe Blog

Cele mai populare Comentarii pe Blog

Arhive Lunare

2014

Despre

Andrada Matei a creat această reţea Ning.
Casa Gândului - Cleopatra este o reţea socială

ADMINISTRATIA





Grupuri


*****
© 2014   Created by Andrada Matei.   Oferit de
Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor
Niciun comentariu:


https://www.facebook.com/images/spacer.gif
https://www.facebook.com/images/spacer.gif
Execuția

 Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață. Comandantul fără sex strigă – STAI. Soldatul X să iasă din coloană. A făcut bancuri porcoase în timpul marșului. Va fi executat. Cine se oferă? Unii zâmbeau, alții tăceau. Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase. Coloana își continuă drumul. Pe zăpadă rămase o pată kaki și o dâră subțire de sânge. Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care? Nimeni nu întreba nimic. Invitație la noblețe? Taci, flețe. Nici un cuvânt nu precede Cuvântului. Iar Cuvântul este la comandant, în buzunarul lui. Rațiuni inefabile. Aristeas tăcea, Philokrates la fel. Cui meniul n-a plăcut, apoi mama lui să-i facă alt meniu care să-i placă. Cita unul dintre camarazi. Apoi gazda mai fudulă puse mâna pe o cupă și sculându-se-n picioare spuse-n gura mare. Ssst! Liniște în front. Frigul era pătrunzător, ca și frica. Paralipomene în slujba balenelor. Cu masoreticele ne sfărâmăm măselele. Nu tot ce-i uriaș este și unic. Sst, taci, măi ceapă. La început Domnul a făcut banca și contul. Duhul era-n altă parte, l-am găsit într-o carte. Învață, băiete, să taci. Te întreabă cineva ceva. Taci. Taci, taci, taci. Drumul spre viață? Care viață? De la A la Zet. Morminte goale, ca buzunarele tale. Pulbere pe câmpie sunt eroii – o mie. Nu-i aritmetică, nici geometrie, o pălărie. Alb flutură drapelul păcii. Pacea care ne place, cu orice mijloace. Denunțul este frate cu struțul. Taci. Mii de draci. Cenușiul dovedește putere. Purpura o mănâncă zgura. Ah, bunii noștri timizi. Omizi. Din ele –efemeridele. Jivinele dorm în scorburi, mai înșfacă din mulțimea de orbi. Pleoapa refuză să cadă, lasă ochiul să vadă. Soldatul împușcat se ridică – nu mi-e frică. Cine-l aude? Coloana-i departe, unde. Spre viață, spre viață. Cumplită dimineață.Mai târziu vom fi cercuri, ne vom rostogoli în jeguri. Vom povesti baliverne, nu le crede nici cel ce le-așterne.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

Muza și harul


Muza și harul

 

Horum, harum und warum,

Cum se joacă  un nebun?

Marea stârnită de razele lunii

mi-aruncă  blesteme  și-mi lasă lăstunii,

țâșnire de râs, amazoana  pe cal,

iar calul devine  violet ca un val,

frumosul castel   se răstoarnă-ntr-un film,    

ascultă, iubito, trompeta lui Jim,

în piept bat  trei inimi, iar ochii te ard,

muza și harul și-un veșnic hazard.

Noaptea începe, ziua se scurge,

Fug odalisce din băile turce,

Cohorte olimpice, zei și zeițe,

Alege, poete, cât nu face fițe

Asprul   tiran, Zeus  cel lacom,

Horum și harum, Mc. Donald  and Malcolm.

Ah, seara aceasta  a noastră să fie,

Te dărui  morfinei și sfintei –beției.

 

 
Niciun comentariu:

Insula

 O închisoare fără gratii, pe o insulă de diamant. O păzește un corb din cărbune brut. La mal, un învățat citește valurile. În închisoare nu mai este nimeni. Monte Cristo, Jean Valjean, Vautrin au fugit de mult. Pe cer se văd marile speranțe ca niște stele. Uneori vine un inspector morocănos, notează ceva și pleacă fără a se saluta cu învățatul, nici nu-l observă. Nu intră în atribuțiile sale. În fiecare noapte   marea vine la patul meu. Aduce cu ea luna, cântarea marinarului- zeu. Se înțelege, o naiadă absolut goală dansează sub pleoape, caii de abur nechează în radă, străbat suprafețele apei. O mare de vin fierbinte și iute ne-mbată , străbate tărâmul vieții de apoi, iubirea este abia la începutul vorbirii, morții sunt goi. Artistul pictează mereu, este penelul în plină mișcare și gând, în realitate altul e felul de a juca sub mormânt. Fără culoare, o coală albă de hârtie, nu are antet, viața este diamantină, o salbă ce ne otrăvește încet. Iarba rară tremură foarte discret, cine aduce apă și hrană corbului negru și drept? O barcă mică pornește spre larg, ea se transformă treptat în Titan. Se aud vocile celor înecați. Ei râd, joacă domino și biliard. Gorgona este maestra de ceremonii, corbul se înalță, strigă ascuțit în tării. Învățatul mai întoarce o pagină, înțelesul îi scapă, Leviathanul se simte cum se apropie-n apă. Știm exact ce moment al timpului este. De aici începe o altă poveste.
Vizualizări: 2
Niciun comentariu:

O POVESTE VECHE

 

Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul Ionel. L-a durut inima că și-a lăsat  prietenul de izbeliște. Dar, consolatoare, a intervenit logica. Dacă rămânea, câinii i-ar fi sfâșiat pe amândoi. Mai știi?  Ionel se uita mustrător la Vasile. Amândoi aveau chipuri de oameni bătrâni. „Bine, Ionele, dar tu ai murit tânăr, copil, cum de ai ajuns să semeni cu mine?”. „ Nu, eu am fost mereu în preajma ta, eu nu te-am părăsit, am îmbătrânit o dată cu tine”, fu răspunsul prietenului. Vasile oftă îndelung  și își dădu duhul. Când au intrat rudele, au găsit două trupuri de băietani, erau îmbrățișați și fără suflare. Ilinca stătea lângă ei și plângea.

 

BORIS MARIAN 
Niciun comentariu:

De la o vreme


De la o vreme

 

De la o vreme  mi-e teamă să dorm, pentru ca moartea să nu mă prindă în somn. I-am curte unei femei frumoase care s-a dovedit a fi însăși moartea. M-am retras iute. Mi-a spus că este căsătorită. Fie. Se pare că mai rentabil este să te joci cu bietele cuvinte, care te mai respectă uneori. Scriu mulți. Scriu foarte bine. Exerciții la pian – splendide. Unii își dau duhul. Alții rostesc prima oară cuvinte de iubire. Alții schimbă lumea, încearcă să o schimbe. Îi citesc o mână de oameni.  Sunt mult mai mulți scriitori decât cititori. O fi bine, o fi  rău? Fiecare pasăre pre limba ei piere.  Nimeni nu renunță. Nici eu. Am avantajul că nu mă iau în serios. Să vedem .

Sfințenie și nebunie,

Ines îl caută pe Ilie,

Ilie umblă-n car de foc,

Are breloc.

Eduardo era viața ei,

Berea se face din hamei.

I-arată ceasul, moartea vine

Ca o lumină-ntre lumine.

Onoare-n plus, onoare-n minus,

Ce să ne pese de Tarquinius?

Lucrezia, sfântă nebună

Aduce în cetăți furtună,

Nu-i inferioară păstoriței

Din galeriile Uffizi.

Prin foc și sabie vom trece

Cuvintele din zece-n zece.

Carducci, lasă-ne cu iambii,

Troheii, te închină sambei,

Manelei, mandea știe tot.

Mai scoate-o carte de tarot.

  

 
Niciun comentariu:

Căutarea propriului corp


Căutarea propriului  corp

 

„O aventură acest corp, îl cauți,

Nu știi unde este,

Sunt doar un suflet  cu ferestre,

Care nu vine la raport.”

*****************************

Năucitoare-storia Romei,

O nucă risipind arome,

Vă amintiți, Cinna vicleanul?

O cină costă cât tot anul.

Draga pescarului așteaptă

Să o dragheze unul, Naphta,

Avea în ea suflet fierbinte,

Îndrăgostită de Melinte.

Părinții ei, oameni cu stare,

Se-mpotriveau la-nsurătoare,

Asta vă spune Bjornstjerne   Bjornson,

Prieten fiind cu Churchill Winston.

Prudhomme  a fost și el un om,

Cu goluri, calități, vezi bine,

El aprecia ierburi, verbine

și nu vorbea în somn.

Rănit de un cristal verzui,

s-a adresa chiar nu știu cui,

că s-a trezit cu un cucui,

lovit de-un băutor de rom.

 Astfel rămase el umflat

Doar într-o parte, fără scuze,

Bău și el cu niște muze,

Dar Nobelul l-a luat.

Adesea versurile nasc

și îngeri, monștri, o-ntâmplare

face din ultima scrisoare

un drum către Damasc.

Lumea e largă, cer senin,

De-ar fi să știm ce greu ne-apasă

O amintire de mătasă

Pe care n-o ghicim.

Prudhomme a fost și el un om

și nu vorbea deloc în somn.

 

BORIS MARIAN

  

  

 

 

 
Niciun comentariu:

Calea nesfârșită


Calea  nesfârșită

 

Tao te king, mă plimb, mă schimb,

Calea călăilor, cailor, căilor,

Iei un taior, nineacă, maior

Te fac, de nu ai nici nume

și nici un colac,

numele numelor, pumele pumelor,

o străființă, tu ești dorință,

ce  rime reci, de nepătruns,

precum temeiul meteotungus.

Hermes ajunge numai la termen ,

Heliotrop, se rotește c-un scop,

Hemerocal, crin radical,

Ca o hermină   carnivorină.

Dar cât de albă e blana ei?

Nici hesperidele nu au cercei,

Prea sunt bolnave de frumusețe,

Un pic de cianură pe sub corsete,

Cum agonia apare toamna,

Lasă agonicii să roadă rama,

Ca Ramayana,   cum e La Mama,

Între câmpie și munte  doar fluturi,

Rece  e fluierul dacă îl scuturi,

Pe coridoare – pânze de doliu,

Moliile circulă fără orgoliu,

Calea pornește  către niciunde,

Ea se sfârșește   cu verbul  pătrunde.

Numele toate în singurul nume,  

Desăvârșirea  sfârșind sub cunune,

Binele-i sfânt, răul – la fel,

Cum deosebești pe Ariel de Iael?

Tu făurești, nu făptuiești,

Cearcă, pricepe  cu mintea în clești,

Dărui doar umbre, iei tot, și suflet,

Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.

 

 

Boris Marian    
Niciun comentariu:

Arcan


Arcan

Moto – Am visat un urs care mă mângâia, apoi m-a mâncat

 

Gigantică noapte, umbre ușoare,

sufletul celor ce vor să coboare,

aripi ca razele, pletele zeilor,

lama cuțitului, plânsetul mieilor,

albe narcise ca un balsam

pus pe o frunte de hipopotam.

Râul suspină, pinii se-nclină,

Pasărea cântă sus, ocarină,

Saltă și mânjii, fluturi subțiri,

Numai iubita nu-i nicăiri.

Ea e în toate, buze și sâni

Cresc peste  lanțul munților spâni.

Naltă e talia, pasul ușure,

Simți cum te pierzi, te urmează o pădure,

Înveselindu-te, calcă pe jar

Să te-nfrățești c-un bestiar,

Astfel te mângâi, prea e uman

Timpul, tu nu poți să-l prinzi în arcan.

BORIS MARIAN  

 
Niciun comentariu:

Tremolo


Tremolo

 

În cânturi răsună

În Elizeu, pe  Lună,

În zboruri, coruri, nouri,

Junețe și trusouri.

O lacrimă, un macrameu,

Un ochi de lup , de zmeu,

Natală amintire,

Să-nșire, să deșire.

Ghirlande, oglindă

Din cer până-n tindă,

Ce-i nemurirea, vise?

Cadență, paraclise,

Metalic bate gongul,

Departe e Mekongul,

Luceafăr fără rază,

Decază.

În  palmă-mi crește floarea

Atotbiruitoarea.

******************

Nu pot, prea tremur tare,

Îmi spune Diavolu-n  răzoare,

Îi spun – hai scoală, vino, vino,

In vino veritas, Corino.

*************************

La miazănoapte apele  se-adună,

O rândunea din cea străbună,

Din unde, jungle, de departe

Vine  cu florile deșarte,

Olegantino, Mamelino,

Doi cavaleri , tu, spadasino.

La hanul lui Puipui aleargă,

Reluăm un text în limba spargă,

Ei au muri și mai există ,

Se regăsesc , Maică Precistă,

Va răsări un drac vioi,

Am așteptat, ne vin moroi,

Praf așezat  pe tigve, oase,

La miazănoapte moartea coase.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:

Perfecțiune


  


  


Perfecțiune?

   Unui prieten-magistru

 

Moartea nu-i ca soarele la miazăzi,

Moartea este do,re, mi, fa sol, la , si,

Asta este rima, cu ea debutez,

Hai să punem vieții, totuși, un diez.

Messer Sadoveanu, cât de răspicat

Spune cum   se-nscrie  versul în pătrat,

În orice poem, dar eu că mă fac?

Inima mea bate ceak și poate pak.

Bate cam aritmic, rima eu o las

Celor  cu putere multă doar în glas,

Uneori se uită, ne-așteaptă-n  Holmstock

Premiul ce îmbată pe scriitori în bloc.

Nu cred că sunt demn nici de laude, aplauze,

Între două vieți scriu  mereu cu pauze.

 

BORIS MARIAN

Ps. Zilnic am lucrat la această navă,

 a fost cândva o epavă


 căzută din Cosmos,


 din Calea Lactee,


 cum decad îngerii într- femeie,


 astfel tinerețea mea s-a dus,


 ”Se spune că ai construit


 ceva mai redus, ceva mai simplu,


 dar va zbura?”,


 mă întrebau cei din urma mea.


 Când a fost gata,


 s-au mirat toți,


nava mea nu avea roți,


 nici aripi și nici nu avea motor,


 nava mea pentru zbor interior.


 



     
Niciun comentariu:

Taci din gură


Taci din gură

 

 

 

 

Cred că Dumnezeu ne-a lăsat doar două daruri – cunoașterea și ura.

Iubirea ne-o inventăm noi.  Veți spune că sunt un eretic. Sunt.

 

Am cunoscut  trei indivizi, X,Y, Z..  X era înalt de trei metri, mi-a strigat – TACI, MĂI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. Omul m-a pus în lanțuri, într-o celulă, un lup păzea ușa, m-a lăsat să mor de foame., de singurătate.  Y era un tip firav, cu ochelari negri, de spion, deștept foc, mi-a strigat – TACI  DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam.  M-a înjurat, m-a scuipat, și-a stins țigara în palma mea și dus a fost.  Z  a fost mai blând la început. Mi-a spus că suntem prieteni, că mă apreciază, apoi, brusc a scos un bulan de cauciuc, m-a lovit în moalele capului și mi-a strigat – NU VEZI CĂ EȘTI PROST?  Nu vedeam, eram și amețit de la lovitură. Omul mi-a promis că-mi sparge dinții, mă bagă la pârnaie, îmi ia casa, slujba,  tot, mă las gol-goluț.

 

Adevărul este că am întâlnit în viață tot atâta ură, cât și  posibilități de cunoaștere.  Nimeni  nu a regretat niciodată nimic. Se bucură de viață și de bucuriile ei.(sic!). Mă refer la X,Y,Z.  Din dragoste nu am învățat nimic, pentru că inima este un copil prost, de aceea, probabil, mi se striga – NU VEZI CĂ EȘTI PROST?

 

Fondatorul psihanalizei era fiul unui negustor de lână. Nu a tăcut, a vorbit ce avea de vorbit.

 

Esenin semăna cu un mesteacăn, cu o colină în zori, cu un râu albastru, nu a tăcut.

 

Jaguarul își mușcă stăpânul numai după ce crește.

 

Nudul –cariatidă și omidă.

 

Dansatoare pe sârmă – trist spectacol.

 

Ciocul mic și pasul mare, creier  slab și capul tare.

 

Se anunță mari vijelii, taci din gură.

 

BORIS MARIAN

 
Niciun comentariu:

Mesaje secrete si amenințări ( COLAJ LITERAR)


Mesaje secrete si amenințări ( COLAJ LITERAR)

Anul de grație 2000 e.n., Malaesia

 

 

Domnul Bormașină  susține ca nu e anticui. Desigur ca nu e...Are si alte calitați după cum le prezintă singur , zilele acestea de pomenire în Falkland a bătăliei cu Anglia.

RETEAUA    DE SPIONL „PRIETRENII OMULUI”  A SURPRINS  un dialog în care un necunoscut vorbea despre ..

Împăratul Stâncăghri că nu este HOMO, ci promo. Altul vorbea ceva de capișon, de la Capodistria.

Se dedică unora care uită cine sunt. Te înțeleg, vrei să fii altfel,vrei să trăiești bine, nu vrei să mori,scopul scuză mijloacele, îl vinzi și pe fratele tău,doar să câștigi bunăvoința celor de care depinzi,ești talentat, te bucuri cu  popriile mici/mari succese,cine n-ar face la fel? Nu, fratele meu,glonțul e orb, legea se-aplică orbește,tu ai de toate, doar conștiința este tăcută în sufletul tău, de fapt este mai simplu să viețuiești fără o conștiință. Poate sunt demagog,poate greșesc, recunosc, nu am dreptul nici să te judec,nici să te laud n-aș putea. Cu oameni ca tine,eu cred că de mult reveneam la traiul în grote.Dar am o speranță. Ai chip de om și poate că undeva,în micul tău antreu  își face loc o-ntrebare.Poate regreți. Poate apari cu o floare în mână,sunt gata să te primesc, deși ai fost căpșună.

 

S-a domolit dragostea ta nebunească?  Ai reușit , nu mai sunt cititor, mergi la Zidul Chinez, mulțiumește, bietul de tine, om inteligent și ce dragpstea te-a apucat  pentru un  Nimeni. Păi, dacă erai atât de mare, ce avea tu cu Peințesa  Papara. Doamne , te-aș duce în Kara Kum și te-aș lăsa acolo o săptămână singur, să cugeți, ca un  fanatic. Ce migdfala lui Dumnezeu ai cu mine? Nici acum nu pricep.Te pup, Apis.Poate că te-ai înrolat în Legiunea Străină?În acest caz, chiar devii interesant , dar îți strici orice planuri de viitor. Nu te ameninț , ci te previn, fac parte dintr-un organism care se ocupă de monitorizarea falsificatorilor de monezi în România, în Europa, în lume. Nu ai cum  verifica, poți să mă crezi pe cuvânt.Deși ești o halva, mă lăudai fără să ți-o cer.? Text de disperare de la zeița maiașilor –„nici in mormânt nu scap de el”. Alt text al Miței Cuțit- „Stimabile,te rog insistent să termini cu prostiile. am impresia că suferi de ceva cumplit. Cum se face că eu nu spun absolut niciun cuvânt, iar dumneata mă ataci peste tot. Mă întreb dacă sunteți sănătos la cap. Zău, așa ceva nu am văzut în viața mea, domnule Bormașină.Mințiți cu nerușinare și nu vă potoliți. Nu sunteți interesant absolut cu nimic. Sunteți de plâns, iar dacă eu tac înseamnă că nu doresc să-mi pierd vremea inutil cu niște minciuni și aberații colosale în rând cu niște vorbe mici de piață. Așa că insist să terminați cu prostiile. Nu te-am venerat stimabile domn, te-am stimat și respectat ceea ce nu se poate spune despre dumneata. Nu ești centrul pământului să îmi aplec atenția asupra dumitale. Acesta e primul și ultimul meu mesaj către dumneata. Insist să mă lași în pace, nu te cunosc și nu doresc acest lucru. Sunt aspecte mult mai interesante decât ura domnule. Ocupați-vă timpul cu lucruri frumoase. Mai sunt si altele, multe si  pline de MINCIUNI si URĂ fără magiun. Nu sunt acceptate comentarii. Domnul Bormașină,  declarat  terorist literar , anticui îsi va pierde capul . Cu ajutorul lui Dumnezeu,  in care  crede. 
Niciun comentariu:

Buliga

 

Trenul București-Oradea gonea nebunește în noapte. Un obiect neidentificat , căzut din cer  îl spulberă. Printre pasageri se afla și colegul meu , Buliga.  De atunci îl confund  cu orice motan gri, zărit pe stradă.  Adeseori îi aduc   de mâncare sau îl invit chiar în bucătărie. Într-o noapte, pe la două, deschid ochii  și zăresc  lângă  pat un motan de statura unui om , cu privire inteligentă, zâmbind.  Ce faci , colega? Era vocea lui Buliga.  Îți amintești cum îți băteai joc de mine la școală? Ții minte cum râdeai de poemul meu citit la cenaclu- „Magnitogorsk”?A, hidrocentrala sovietică? Dar de„Doina”  pe care am recitat-o la ora de română și la versurile – „Învață-ne să plângem/c-atât ne-a mai rămas”, ați râs toți în hohote, iar eu plângeam sub bancă?  Dar când mi-ați pus  sare amară în sandvici? Dar când m-a lovit unul cu o cărămidă, de am rămas lat, tu  ce ai făcut? Cum, nu te-am dus acasă? Ba da, dar nici nu ai întrebat cine a dat cu cărămida. De atunci  m-a durut capul și ție nu-ți păsa. Da, îmi aduc aminte.  Nu i-am spus că mie mi-a scăpat un motan de pe balcon,  a făcut o fractură. O, Doamne. Mă simțeam ca un șoarece, ca un os de găină.  Buliga m-a ronțăit toată noaptea. Dimineața nu mai era nici urmă de Buliga, de șoarece, de oase. Pe Calea Victoriei trecea un grup de studenți  care aveau să fie arestați pentru solidaritate cu  revoluționarii din Budapesta, în 1956. Era și Buliga printre ei. Nu se poate. Am închis ochii, am încercat să mă substitui colegului meu și am reușit.  Am devenit Buliga. Scriu versuri ca și el. Or fi mai bune? Pe unele nu le înțeleg nici eu, o fi de la cărămida căpătată în  bilă, la ora de sport.  Dar cine știe cum se naște poezia?  Cert este că numai în pomul roditor se dă cu pietre, iar eu am luat destule. Asta mi-e mărturia.

BORIS MARIAN

  
Niciun comentariu:

Bi-agonia


 Bi-agonia

 

Un vers aiurea – agonia salvează România, există prea mulți reiteri, gauleiteri, wer reitet so schnell durch Nacht un Wind, es ist der Vater mit seinem Kind, e în germană, nu vă speriați, anglofonilor,  e ora 13 și 15  minute, un om stă culcat, altul trage să moară,  unul e constipat, altul trage apa,  așa este la spital, mai fuge unul după seringi că s-au terminat, alții caută aer, Min. Sănătății nu mai are aer, nu a venit transportul de la UE, iar pușcăriabilii au luat aerul pentru  vilele de la Cățelu. Cine a întâlnit un parlamentar să-i spună că se caută  debili pentru suplimentul de amiază, totul este o confuzie și o infuzie  de capital  cu termen depășit, unde ești Tzara, unde ești Urmuz, unde ești Țepeș, doamne, dar ți-au furat țeapa. Mâncăm, dormim, inima lucrează, este singurul organ care lucrează fără ordin. Ciocan și Fier s-au întâlnit la frizer. Cuțitul i-a tras o palmă lui Sheetul. Capul de fier sabia nu-l taie și cu umilință lama i se îndoaie. Puternicul  baros vine pe din  dos. Puterea are formă de ciocan fără coadă. Fără bici nu poți bate nici un cal de lemn. Omul singur se spânzură când nu te aștepți. De aceea sforile din România nu țin nici greutatea unui pui fiert. La început a fost haosul, apoi a venit PSD-ul, BLL-ul, etc. Obtuzul este frate cu confuzul, amândoi au doctoratul în bittere. Ce bucuros sunt când confund pe cineva.  Mă luminez la față și întreb- tu ești Marxule? Omul se întoarce, își scoate din respect barba falsă,  face cu ochiul de sub fesă și zice – Eu v-am spus de o sută cincizeci de ani,  furtul este cel mai prețios capital. Cofetari din toate țările, tratați-vă.  Bucuria fierăstrăului când este confundat cu o vioară, asta până la  Ceaikovski, apoi nu mai ține. De frica  omului, vacile fug la abator. Lătratul câinilor anunță sosirea cometei, dar nimeni nu mai vrea să vină aici. Nici pisicile nu mai iubesc șoarecii, preferă un cârnat  sintetic. Și totuși , ce facem cu agonia asta?  Ne tot gonește  prin Hades, deși spațiul s-a micșorat. Se vinde la metru cub.

BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)