Bazar oriental -continuare din ianuarie 2010

Sanatate

Sanatate pentru cap - eu am citit acest text cu toate cã este foarte lung.Am descoperit multe tâmpenii, cine le descoperă? Corpul uman a fost obiectul cercetarilor incă din vechime.Nici până în prezent nu au încetat să uimeasca oamenii de știinta, care găsesc această "mașinărie" construită perfect, până în cele mai mici detalii, canalii. Află de mai jos lucruri uimitoare despre modul în care corpul uman a fost creat. Când o persoană moare, umorul este ultimul simț perceput. Văzul este primul care dispare. Corpul uman iradiază în 30 de minute destula energie cât să încălzească un bar. Cea mai mare celula a corpului este ovulul, iar cea mai mică spermatozoidul, vai de capul lui. Corpul unui om are destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun, destul zahăr pentru a umple un spital, destul fier pentru a face un cucui,destul sulf pentru a deparazita un câine maidanez. Corpul utilizeaza 300 mușchi file pentru a-l menține în poziție de repaus, . Creierul continua sa transmita semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 370 de zile după moarte. Dacă toți cei 600 de mușchi ai corpului uman s-ar încorda în același timp și în aceeasi directie, omul ar putea ridica o greutate de 2500 de tone. De-a lungul unei vieți, o persoana își petrece 16 ani visând. Din punct de vedere fizic o femeie poate naște treizeci sute cincizeci de copii de-a lungul vieții. Dinții unui om sunt tari ca diamantul. Durerea de cap nu este o scuză pentru a face sex, pentru că endorfinele eliberate in timpul actului sexual au efect euforic. Fata visează aproape tot timpul. Cei care sunt născuți prematur vor visa mai mult la bătrânețe. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de doua ori mai rar decât cele care nu acceptă acest tip de literatura. Greutatea corpului omenesc este de 500 de ori mai mare decât a cea a creierului mic. In corpul uman exista suficient fosfor pentru a crea 250.000 de chibrituri.In corpul uman sunt mai mult de 12.000 de km de vase de sânge.Neinteresant. In timpul unui orgasm obișnuit consumi 1120 calorii, iar un orgasm mimat consumă 3 calorii și jumătate. Inălțimea omului variaza in timpul nopții. Dimineata suntem cu un cm mai inalți decât seara. Inima bate de aproximativ 2.700 de ori de-a lungul pieții. Inima femeii bate mai încet decât cea a bărbatului din mașină. Inima continuă sa bată după ce este scoasă din cârpe. Chiar dacă este tăiată în bucăți, mușchii inimii vor continua să bată ca la fasole. Lungimea medie a penisului este de 6 ori lungimea degetului mare de la mână. Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare labă a pictorului. Majoritatea bărbaților petrec 3 ore din viață pentru a se castra. Daca nu ar fi castrați, penisul ar putea ajunge la 9 metri într-o viață de om. Mandibula este cel mai dur os din orangutan. Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai puțin de o sutime de secunda. Nu se poate strănuta cu ochii închiși.32. Numarul de neuroni din creierul uman este astronomic, acestea ajung la 100 de celule nervoase. Omul are aproximativ 76 de fire de păr pe cap. O persoană obișnuită respira cam 7 litri de aer de-a lungul vieții. Oamenii sunt singurii care fac sex stand culcați.Pe un centimetru pătrat de piele se afla aproximativ sase celule, 5 de receptori, 5 glande sebacee, 2 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, 100 de metri de fibre nervoase, un Km. de vase sanguine, si peste 10 de glande sudoripare. Persoanele dreptace trăiesc, in medie, cu noua ani mai puțin decât cei stângaci.Pielea cântărește in medie cam de 20 ori cât creierul aceleiași persoane.Puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pamântului în aproape 500 de ore.Sunt necesare aproximativ două încruntări pentru apariția unui rid permanent deasupra sprâncenelor. Toți bebelușii se nasc cu ochii versi. Dupa câteva ore de la naștere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung până la urma sa aibă ochi fără culoare. Un creier uman generează mai multe calorii într-o zi decât toate termocentralele din lume.Un strănut iese din gura cu o viteza de peste 300.000 km/sec. Urechile pot distinge peste 30 de tonalități joase. Dacă saliva nu poate dizolva ceara, atunci nici nu putem simțți gustul. Dupa mesele bogate se spune ca auzul nostru crește. Percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, iar atenția crește.Stilul este omul, iar infinitul este atins doar de prostie. BORIS MARIAN



























	♫

Conversaţii

Se utilizează 0,09 GB (0%) din 15 GB

Administraţi

Detalii

Se încarcă...

română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura

Instrumente de introducere

ACTIVATDEZACTIVAT

Toate instrumentele de introducere:

root

afrikaans - Africa Latin

afrikaans - Afrikaans

albaneză - shqip

amharică - አማርኛ

amharică - ግዕዝ

arabă -

armeană - Արևելահայերեն

armeană - Արեւմտահայերէն

bască - Euskara

bască - euskara

bengaleză - বাংলা

bengaleză - বাংলা (INSCRIPT)

bengaleză - বাংলা (ফোনেটিক)

bielorusă - Беларуская

bielorusă - беларуская

bosniacă - bosanski

bulgară - български

catalană - català

cehă - čeština

cehă - čeština QWERTZ

cehă - čeština

cherokee - ᏣᎳᎩ

cherokee - ᏣᎳᎩ ᏗᎧᏁᎢᏍᏗ ᏚᏃᏴᎬ

拼音

五笔

中文（简体中文）

注音

漢語拼音

倉頡

廣東話

中文（繁體中文）

coreeană - 한국어

croată - hrvatski

daneză - dansk

dzongkha - རྫོང་ཁ་

ebraică -

ebraică - עברית

engleză - English

engleză - English Dvorak

engleză - English

estoniană - eesti keel

estoniană - eesti

filipineză - Filipino

finlandeză - suomi

franceză - Français

franceză - français

franceză - US International

franceză - français

galiciană - Galego

galiciană - galego

georgiană - ქართული (ქწერტყ)

georgiană - ქართული (საბეჭდი მანქანა)

germană - Deutsch

germană - Deutschsprachige Schweiz

germană - US International

germană - Deutsch

greacă - Ελληνικά

greacă - ελληνικά

greacă - Ελληνικά

gujarati - ગુજરાતી

gujarati - ગુજરાતી (INSCRIPT)

gujarati - ગુજરાતી (ફોનેતિક)

haitiană - français

haitiană - Haitian

hindi - हिन्दी

hindi - देवनागरी (फोनेटिक)

hindi - हिन्दी

idiș -

indoneziană - Africa Latin

indoneziană - Bahasa Indonesia

irlandeză - Africa Latin

irlandeză - Gaeilge

islandeză - íslenska

italiană - Italiano

italiană - italiano

italiană - US International

italiană - italiano

japoneză - 日本語

kîrgîză - Кыргыз

kannada - ಕನ್ನಡ

kannada - ಕನ್ನಡ (INSCRIPT)

kannada - ಕನ್ನಡ (ಫೊನೆಟಿಕ್)

kazahă - Қазақ

khmeră - អក្សរខ្មែរ NiDA

laoțiană - ພາສາລາວ

latină - Latin

letonă - latviešu valoda

letonă - latviešu

lituaniană - lietuvių kalba

lituaniană - lietuvių

macedoneană - македонски

maghiară - magyar nyelv (101)

maghiară - magyar

malay - Africa Latin

malay - Bahasa Melayu

malayalam - മലയാളം

malayalam - മലയാളം (INSCRIPT)

malayalam - മലയാളം (ഫൊണറ്റിക്)

malteză - Malti

marathi - मराठी

marathi - देवनागरी (फोनेटिक)

mongolă - Монгол

nepaleză - नेपाली

nepaleză - नेपाली (ट्रयाडिसनल)

nepaleză - नेपाली (रोमानाइज्ड)

norvegiană nynorsk - nynorsk

norvegiană - norsk bokmål

norvegiană - norsk

olandeză - Nederlands

olandeză - US International

olandeză - Nederlands

oriya - ଓଡ଼ିଆ

oriya - ଓଡ଼ିଆ (INSCRIPT)

oriya - ଓଡ଼ିଆ (ଫୋନେଟିକ)

pașto -

persană -

poloneză - polski

portugheză (Brazilia) - Português

portugheză (Portugalia) - Português

punjabi - ਪੰਜਾਬੀ

punjabi - ਗੁਰਮੁਖੀ (INSCRIPT)

punjabi - ਗੁਰਮੁਖੀ (ਫੋਨੇਟਿਕ)

română - română

română - română SR13392 Primary

română - română SR13392 Secondary

română - română

romani - rromani ćhib

rusă - Русский

rusă - русский

sârbă - Cрпски

sârbă - Crnogorski jezik

sârbă - Српски

sârbă - Srpski

sârbă - Српски

sanscrită - संस्कृतम्

sanscrită - संस्कृतम् (फोनेटिक्)

singaleză - සිංහල

singaleză - ශුද්ධ සිංහල SLS1134

slovacă - slovenský jazyk

slovacă - slovenský jazyk - QWERTY

slovacă - slovenčina

slovenă - slovenščina

suedeză - svenska

swahili - Africa Latin

swahili - Kiswahili

tătară - Татар

tamilă - தமிழ்

tamilă - தமிழ் (TAMIL99)

tamilă - தமிழ் (INSCRIPT)

tamilă - தமிழ் (போனெடிக்)

tamilă - தமிழ் (TYPE-WRITER)

tamilă - தமிழ் (ITRANS)

telugu - తెలుగు

telugu - తెలుగు (INSCRIPT)

telugu - తెలుగు (ఫోనెటిక్)

thailandeză - ภาษาไทย

thailandeză - ภาษาไทย (Pattajoti)

thailandeză - ภาษาไทย (TIS-820.2538)

thailandeză - ไทย

tigrinya - ትግርኛ

tigrinya - ግዕዝ

turcă - Türkçe - F

turcă - Türkçe - Q

turcă - Türkçe

ucraineană - українська

uigură -

urdu -

uzbecă - O‘zbek

velșă - Africa Latin

velșă - Cymraeg

vietnameză - Tiếng Việt

vietnameză - Tiếng Việt Telex

vietnameză - Tiếng Việt VIQR

vietnameză - Tiếng Việt VNI

vietnameză - Tiếng Việt

Instrumentele de introducere selectate:

root

română

română SR13392 Primary

română SR13392 Secondary

română

English

English Dvorak

English

Deutsch

Deutschsprachige Schweiz

US International

Deutsch

Français

français

Русский

Русская клавиатура

русский

OKSe salvează... Anulaţi

română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura

română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura
română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura

română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura

Plasaţi fişierele aici

Plasați pentru a atașa

română
română SR13392 Primary
română SR13392 Secondary
română
English
English Dvorak
English
Deutsch
Deutsch
Deutschsprachige Schweiz
US International
Deutsch
Français
français
français
Русский
русский
Activați dicționarul personal
Ascundeți tastatura

Întru început Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Nu știu, mai încolo este invers. Oricum , era întuneric. Să fie lumină, a zis Dumnezeu. De aici începe istoria. La fel este și cu memoria. Noi nu știm de unde începe. Memoria are mai multe începuturi. Prefer perioada maturizării. Îl văd la o emisiune TV pe președintele Academiei, are 76 de ani, l-am cunoscut când avea 23. Aceiași ochi frumoși, aceeași mustață, acum albă, ca a lui Omar Sharif, pe care îl admiră. Specialist într-un domeniu rar, el este un om rar. Spune – când nu știi ceva întreabă pe alții, nu-mi plac infatuații, oamenii unui singur manual. Perfect. Când faci ceva, trebuie să-l faci perfect. Ce simplu? Primele mele iubiri aveau vârsta nepotului meu. Aceasta este vechimea. Viața are rost până la 70 de ani, așa cred. După aceea tragem de timp. Cred că și insectele au memorie, altfel nu s-ar hrăni, nu s-ar înmulți. Septuaginta noastră cea de toate zilele. Fiecare avem o matrice după modelul Genezei. Mă simt precum Faust în fața lui Mefisto. Să-mi vând sufletul de dragul unei nemuriri înrobitoare? De fapt asta încearcă orice scriitor. Dinspre vest vin nori, precipitațiile temporare vor aduce bucurii și necazuri. Cineva a împins ușa cu piciorul și a intrat în magazinul de pâine. Asta era mai demult. Așa începe un așa zis roman, „ Inimile celor patru” de un scriitor premiat și răspremiat, Vladimir Sorokin, o pagină fără porcării nu există. Sunt total depășit, toată cartea este numai despre felații și homo. Un exemplu tipic pentru o tranziție spre comuna primitivă sau mai devreme. La început era întuneric. Iei un virus , îl pui în apă, se mișcă la fel ca un spermatozoid,unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar, iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, deasupra mării, vine un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, înlătură artistul, îngrijise grădina albă de narcise, atașament, dar ce contează-n timp? Ananis Nin pe tine nu te schimb. La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock, durere din cuptorul de dorinți, Anais Nin ești nudă și colinzi prin sufletul bărbaților-femei, ai fost mereu în patru sau în trei sau una singură, Ofelia lângă tine este un rai perfect pentru jivine.

BORIS MARIAN

Dom” colonel.

Mi s-a spus că trebuie să mă comport normal. Pensionat fiind, văduv, fără copii, să-mi iau un câine. L-am luat.Mare, roșcat, din spate seamănă cu un leu. Latră rar, dar îngrozitor. Mă urmărește peste tot, ca o slugă-deținut. Îmi aduce papucii la pat, eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel bătut, un maior, beat să fi fost, mi-a tras niște pumni în nas, în spinare. Nu-i curățasem arma, iar eu eram deja lt. major. Îmi spunea, băi soldat, l-am corectat și mi-a mai tras vreo două. Îmi venea să-l împușc. Nu știu cum am ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea bine privit, țăran sărac sau muncitor necalificat, astea erau piesele bune la dosar. Dar șeful de la cadre era fiu de preot legionar. Tat-su era la pușcărie, lui nu prea îi păsa. Poate de aia îl țineau. Acum merg în Cișmigiu, vara, mai joc un șah, table și remy nu joc că jocu-i pe bani. Banul e ochiul dracului, mi-a spus și tata. Nici de la contabilul unității nu am împrumutat bani. Vecinii spun că am omorât oameni. Prostii. Dacă toți ofițerii ca mine omoram oameni, ce populație ar fi avut România? De iubit am iubit o femeie, deși cu nevasta aveam relații liniștite, Dumnezeu s-o odihnească. Nu sunt foarte credincios, dar ceva mi-a rămas. Am iubit nevasta unuia anchetat de mine. A venit ea la mine, ne-am întâlnit de mai multe ori. I-am promis că-i scap soțul. Am obținut o eliberare condiționată, adică sub urmărire. Femeia s-a dus la el. M-a supărat. Aveam de gând să divorțez și să o iau de soție. L-am arestat din nou pe individ. Pe ea n-am mai văzut-o, nici pe el. O văd doar în vis. O frumusețe de femeie. O chema Sofia, era poloneză. Toți polonezii sunt neam de nobili, așa zicea ea. Am cunoscut mai multe femei, niciuna nu mi-a plăcut ca Sofia. Dacă există viață viitoare, pe ea aș vrea s-o revăd. Nu mi-e teamă de nicio pedeapsă. Eu mi-am făcut datoria față de țară. Am citit cartea Hannei Arendt, doar sunt fiu de învățător, citesc destul de mult, se numea cartea „ Eichmann la Ierusalim. Banalitatea răului”. Eu cred că omul avea dreptate, își făcea datoria. Ori cu regimul ori afară. Eu chemam arestatul , îi puneam întrebări, nici nu erau scrise dce mine, dacă omul semna, treaba era făcută, tribunal, cale bună. Nu semna, eu plecam, veneau băieții, îl aranjau, pe mine nu mă interesa, nu era treaba mea, apoi reveneam, după o zi, două, nu semna, totul se repeta. Uneori dura luni de zile. Dar nu cred că a refuzat cineva, doar dacă murea între timp. Unii se angajau să colaboreze. Ieșeau afară. Nimeni nu-i credea, dar erau urmăriți, folosiți. Eu nu i-aș fi lăsat. Dușmanul este dușman. Așa s-a născut el. Mie îmi place muzica- Beethoven, Brahms, Chopin. La Chopin chiar plâng. Marșul funebru mă tulbură. Nu mă sperie moartea, ci pregătirea ei. Pac și gata, moartea este simplă. Ce mi se părea ciudat era că dușmanii nu erau mereu aceiași. Ba foști legionari, ba foști comuniști, ba sioniști, jidani adică, ba chiaburi, unii erau de fapt țărani săraci, vagabonzi unii, țigani, fugari peste graniță, monarhiști, sectanți, scandalagii, hoți din comerț, dar cel mai greu era cu sectanții. De obicei se lăsau omorâți, nu semnau nimic. În fața mea nu a murit niciunul. M-a întrebat odată fratele meu, era mecanic pe undeva – bă, colonele, câți ai împușcat ? Niciunul, spuneam, mă supăra. Nu te cred. Cum ai ajuns tu colonel, erai un copil cuminte. Păi tocmai de aia. Tu de ce te cerți mereu cu cineva? Dacă voiai, făceai și facultatea, te băgam eu. Nu-mi place, dar tu. Eu? Păi eu am fost la multe cursuri, ce știi tu? Cursuri? Rahat. Ce ai învățat tu acolo? Că socialismul ne aduce fericirea? Rahat. Dar ce, bă, capitaliștii sunt mai buni? Nu știu, tu i-ai văzut? Nu. Atunci cum îi judeci, după broșuri? Începea să mă doară capul. Ne certam des. Imperialismul era peste tot în lume și el îmi bătea capul cu fericirea. Eu eram mândru de ceea ce făceam. Acum tot aud de procesul comunismului. O tâmpenie. Păi toți eram comunismul. Numai ăia din închisoare, de la aresturi nu erau comuniști. Pe cine judecați voi, bă, mucoșilor? Că de ce l-au împușcat pe Antonescu. Așa au vrut rușii, asta e, câștiga Hitler nu eram nici eu colonel, eram acolo, învățător, ca tata, o fi fost mai bine? Unii zic – bă, jidanii conduc lumea. Altă prostie, am avut pe mână câțiva, cu unii am vorbit, oameni deștepți, cuminți, niciunul nu m-a enervat. Voiau să plece în Palestina. Nu știu de ce nu-i lăsa. Așa era ordinul. Mie îmi place ordinul, adică să fie unul care dă ordin. Ceilalți execută. Acum nimeni nu are putere, polițiștii fac ce vor, asasinii umblă în voie, țara este mulsă ca o vacă. Înainte toți mulgeam vaca. Adică, fiecare cu salariul lui.Acum, cărți, reviste cu femei goale. Unde este iubirea? Citesc, e drept sunt și cărți deștepte. Una, o nemțoaică plânge că a lăsat biserica închisă cu femei și copii înăuntru, biserica a ars. Ce să zic. Nu e frumos. Dar tot Beethoven îmi place. Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist – ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă cu săracii. Bun, acum mai sunt săraci? Sunt. Atunci? Da, dar nu sunt atât de săraci ca înainte. Omul era condamnat la sărăcie. Nu știu. Mă rog. Dar de ce avem noi treabă cu dușmanul de aici? Pentru că dușmanii de aici așteaptă să vină capitaliștii. Păi, să-i lăsăm să plece. Omul zâmbi. Adică să-i ajutăm pe imperialiști? Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât cu dușmanul. Adesea mă gândesc la discuția cu ilegalistul, apoi adorm. Mă trezește câinele, mă trage în pat. Bine de el, nu are probleme.

BORIS MARIAN

Lupul singuratic

La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami slioz, adică s-au rostogolit din ochii cățelei lacrimi ca stelele de aur( stăpânul i-a înecat puii). Am plâns și eu citind acest poem, mă bucur că pot citi și în rusă fără a fi kaghebist, că omul prost crede că orice iubitor de literatură rusă este un potențial kaghebist. Dar George Lesnea? Cel care l-a tradus pe Esenin. În fine, merem weiter. Pe de altă parte a fi lup înseamnă să nu mai iubești întâlnirile, convorbirile telefonice îndelungate cu prietenii, cunoscuții, să e.viți întrunirile, conferințele, televizorul, să citești numai anumite cărți, etc. În schimb am timp să visez, să scriu, despre ce? Despre moarte și viață. În vecinătatea morții, viața pare tot mai interesantă. Cred că și lupul de stepă știe asta. El a văzut cum noaptea se sărută cu lumina. A auzit tăcerea altor lupi, o, disperantă nepăsare. Vorbind fără cuvinte sau în limbi uitate. Se simte majestuos în propria singurătate. Nici țel, nici capăt, lupus eternel. Dar lupusul este o boală de piele. Nu știu cum s-a nimerit. Weiter. Există nebunia liniștită, vecină cu moartea. O suferință care nu mai doare. În amintiri se nalță stânci înalte, de bazalt. Pe ele și mai sus, castelul. Acolo sunt închise sufletele vechilor seniori. Seniorii sângeroși, mai răi ca lupii. Se aude muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane – ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa Lunii, vai, se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus. Vorbește inima cu infinitul. Și unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet brahman se roagă-n răsărit. Din mări sar pești, rechini, balene albe. Privește lupul de pe mal, ar vrea să calce apa. Vântul viclean rămâne de neînfrânt. Acesta este capătul însingurării. Nici stepa nu-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și lupul îl privește trist. El urlă, în jurul său sunt infirmierii cu seringi și funii.

BORIS MARIAN

Tristețea în artă

Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea – dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg. De neocolit este amurgul. Dar tristețea personală nu este o stare artistică. Nici veselia. Capodoperele nu se nasc din veselie, nici din pesimism maladiv. Iliada, Odiseea nu scrieri umoristice, iar TRISTELE lui Ovidiu inspiră, totuși, vitalitate. ROMEA ȘI JULIETTA este o tragedie totală, Don Quijote este Cavalerul tristei Figuri, nu am râs defel citind aventurile sale. Cum poți să râzi de un suflet nobil supus batjocurii celor din jur, deși ridicolul există? Sau de Rigoletto? Desigur, există mari umoriști, în fond oameni triști, Gogol, Kafka ( sic!), absurdul este frate cu umorul. Eugen Ionescu. Cehov își numea piesele „comedii”. Din păcate circulă umoriștii de duzină. Cineva îmi spunea - ai văzut poeți veseli? Da. La băutură. În restul timpului suntem niște câini în așteptarea stăpânului. Iar stăpânul este chiar Dumnezeu.

BORIS MARIAN

Idiotul

E greu să fii idiot. Să ai de a face cu Afimia, Agafia și alte meghere. Frate Zosima, iartă-l pe idiot. NNici nu poți duela cu el. Cel mult , idiotul merită niște palme. Bune și alea. Mașina de pumni se pune în mișcare. Un sistem împotriva unui idiot. Idiotul nu va uita zeci de ani bătăile îndurate. Se vor schimba sisteme, idiotul devine religios. Își dă seama că nu este un idiot. Că este Om. Iartă totul, dar nu uită. Străbate sate și orașe. Credința sa în dreptate naște zâmbete. Este implicat , prin calomnie, în diverse procese. Condamnat, trece dintr-o închisoare în alta. Timpul, secolii nu-l afectează. El este idiotul rătăcitor. Numele se schimbă de la un secol la altul. El este veșnicul idiot pe care numai Mesia îl va elibera. De câte ori întâlnim oameni ca el? Rar sau niciodată. Nici cel care scrie aici și acum nu se poate ridica la rangul de idiot.Uneori este ușier la o casă bogată, alteori este prinț sau conte, poate fi văzut la mesele de joc din Monte Carlo, se află într-o bandă de tâlhari, dar el nu ucide pe nimeni. Este un idiot și jumătate. Nu poate ucide o molie, o furnică. A fost văzut rugându-se lângă un lup rănit în pădure. Lupul s-a înzdrăvenit și l-a părăsit. A fi idiot nu este o ocupație, este un destin. Nu primește ajutor de handicapat. Trăiește din mila oamenilor. Fiecare are o doză de idiotism în el. Încă în adolescență, el era un idiot dovedit. Adulții nu-i suportau poveștile, sensibilitatea, era irascibil și spunea ce gândea. Unii roșeau, crezând că face aluzie la ei. Dar în visele sale se strecurau ființe supranaturale. Nu le uita, dar nici nu le așternea pe hârtie. Fugea de literatură, doar, uneori, desena figuri ciudate pe un petic de hârtie. Semănau fie cu el, fie cu alții. Cineva i-a propus să se însoare, dar el a început să tremure de frică. Să nu fie obligat să se însoare. Femeile râdeau. Seara, când mă culc, îl zăresc dincolo de fereastră. Se uită la mine. Parcă mă întreabă – tu ce crezi despre mine? Ce să-i spun?

BORIS MARIAN

Căpitanul

De două ori pe săptămână primeam un plic roz-bombon, de la o persoană pe care nu o cunoșteam după nume. Nu-i răspundeam că nu aveam ce. Ce-mi scria personajul? Că e singur, dar nu este nefericit. Avea ceva din personajele lui Dostoievski. Simțea tăcerea morții crescând în jurul său, că se simte ca o cruce pe propriul mormânt. Că o pedeapsă divină apăsa pe trecutul său. Că îl admiră pe Hegel pentru ura sa față de orice este edificator, că fiecare om are ceva de spus, semnificativ, dar nu are cui. Că ar vrea să salveze pe cineva, dar nu are pe cine. Singurul lui prieten era un baston cu care se plimba pe malul mării. Avusese un câine , dar murise de bătrânețe. Că nu are ce să lase nimic în urma sa. Descoperea zilnic un adevăr, aceste descoperiri îi distrugeau armonia din suflet, autoritatea sa de care se bucurase cândva, se evaporase. Considera că personalitatea este mai importantă decât orice autoritate. Poți fi un profet, un apostol, dar nimeni nu are nevoie de așa ceva. Din ceea ce citea, și citea enorm, înțelegea că prea puțini autori au trăit cele scrie de ei. Asculta spusele unor necunoscuți întâlniți întâmplător. Povestiri de viață. Când începea și el să vorbească, omul se ridica, își cerea scuze și pleca. Fiecare își trăia propria poveste , dar nu scria nimic. Le-ar fi rescris el, dar nu voia să fure gândurile altora. Uneori murmura versuri din Ovidiu, cel exilat la Tomis. Dar nu-l alinau. Înțelegea că individualitatea nu este acceptată prea ușor. Majoritatea oamenilor se simt bine în mijlocul unui grup, unei mase. Nimeni nu înțelegea că minunile adevărate se petrec în singurătate. Ca să admiri zborul libelulei, deschiderea florilor primăvara, trebuie să fii singur. Grecii antici știau acest lucru. Ca și înțelepții japonezi. Scriitorii nu încep un drum, ei îl închid. Ei fac drumul invers. O sută de cărți nu valorează câr mărturisirea unui înțelept spusă în câteva fraze. Nu se îndoia de existența Divinului, dar nu apucase să vorbească niciodată în fața Lui. Dumnezeu tace, trebuie doar să înțelegi tăcerea Lui. Citise Biblia de zeci de ori, spiritul ei pătrundea numai parțial în el. Unele capitole îi erau străine. Oricum , a înțeles că în Biblie păcatul este altul decât cel definit în legi, în cutume. Orice sistem este un castel care se poate nărui oricând. Iubise cândva o femeie, un înger și ea s-a dus la îngerii ei. Nu i-a mai dat un semn. Privea cu bucurie orice femeie frumoasă ori atrăgătoare pus și simplu, dar niciuna nu amintea de acea femeie. Îi invidia pe nebuni, ei trăiesc în lumea lor. Dar el nu putea fi nebun. Marea îl învățase că nebunia nu este un colac de salvare. Era, așa am înțeles, un om al mării. Disproporția dintre fragilitatea trupului și soliditatea, rezistența spiritului este una din cauzele nefericirii. A diminua această disproporție era și sensul vieții sale. La un moment dat nu am mai primit nimic de la corespondentul meu. Am aștept câteva luni, apoi m-am dus la adresa de pe plic. Nu stătea departe de mine. Am aflat de la vecini că în casa aceea mică, acum nelocuită, stătuse un bătrân ciudat, fost căpitan de vas, care murise de mult, chiar de mai mulți ani, nimeni nu cumpăra casa, erau prea multe de reparat, iar noaptea se auzea un sunet ciudat, de parcă un baston umbla singur prin casă, lovind podelele. Mi-au venit lacrimi în ochi de necaz că nu-l căutasem, că nu-i răspunsesem niciodată. De ce m-a ales pe mine drept confesor? Cine ar putea să răspundă?

BORIS MARIAN

Execuția

Încolonați, disciplinați, soldații mergeau către viață. Comandantul fără sex strigă – STAI. Soldatul X să iasă din coloană. A făcut bancuri porcoase în timpul marșului. Va fi executat. Cine se oferă? Unii zâmbeau, alții tăceau. Ieși o mogâldeață, ridică arma și trase. Coloana își continuă drumul. Pe zăpadă rămase o pată kaki și o dâră subțire de sânge. Nici un comentariu. Mergeau spre viață. Care? Nimeni nu întreba nimic. Invitație la noblețe? Taci, flețe. Nici un cuvânt nu precede Cuvântului. Iar Cuvântul este la comandant, în buzunarul lui. Rațiuni inefabile. Aristeas tăcea, Philokrates la fel. Cui meniul n-a plăcut, apoi mama lui să-i facă alt meniu care să-i placă. Cita unul dintre camarazi. Apoi gazda mai fudulă puse mâna pe o cupă și sculându-se-n picioare spuse-n gura mare. Ssst! Liniște în front. Frigul era pătrunzător, ca și frica. Paralipomene în slujba balenelor. Cu masoreticele ne sfărâmăm măselele. Nu tot ce-i uriaș este și unic. Sst, taci, măi ceapă. La început Domnul a făcut banca și contul. Duhul era-n altă parte, l-am găsit într-o carte. Învață, băiete, să taci. Te întreabă cineva ceva. Taci. Taci, taci, taci. Drumul spre viață? Care viață? De la A la Zet. Morminte goale, ca buzunarele tale. Pulbere pe câmpie sunt eroii – o mie. Nu-i aritmetică, nici geometrie, o pălărie. Alb flutură drapelul păcii. Pacea care ne place, cu orice mijloace. Denunțul este frate cu struțul. Taci. Mii de draci. Cenușiul dovedește putere. Purpura o mănâncă zgura. Ah, bunii noștri timizi. Omizi. Din ele –efemeridele. Jivinele dorm în scorburi, mai înșfacă din mulțimea de orbi. Pleoapa refuză să cadă, lasă ochiul să vadă. Soldatul împușcat se ridică – nu mi-e frică. Cine-l aude? Coloana-i departe, unde. Spre viață, spre viață. Cumplită dimineață.Mai târziu vom fi cercuri, ne vom rostogoli în jeguri. Vom povesti baliverne, nu le crede nici cel ce le-așterne.

BORIS MARIAN

Turma ( ficțiune)

Mergeam în turmă, liniștiți. Mai behăia o voce, o voce a viitorimii. În jur alerga dulăul Dvor, animal viclean și cu multe fețe. Ciobanul se ocupa de vinațurile lui, mai striga el ceva, mai scria un editorial. Dar îi trecea repede. Un timp am crezut că mi-e prieten, dar prietenia e ca și vinul, fie se acrește , fie îl îndoaie gospodarul cu apă, devine poșircă. Dulăul Dvor ba mușca o oaie, un berbecuț, ba se gudura pe lângă cioban. Cred că acest Dvor era fie transsexual, fie castrat că nu manifesta nici un interes pentru sexul opus. Fiind eu un berbecuț mai vioi, i-am propus să scoatem o gazetă. Că nu, că da, în fine am ales o mioară care a preluat frâiele de nu mai puteai scoate un cuvânt în fața ei. Într-o seară, s-au adunat dulăul Dvor, cu oi și berbecuți și au votat eliminarea mea. A doua zi totul părea rezolvat. Turma încă dormea. Am descoperit complotul și am găsit o Mioriță care și-a luat rolul de responsabilă. Gazeta a mers mai departe. Ciobanul dormea pe cojoacele lui. Dvor nu prea știa să scrie dar se autointitula scriitor. A răbdat ce a răbdat, era și bolnav, așa se spunea, dar mușca mortal. Avea diverse poze și diverse nume și diverse vârste. Mai copia și de pe la alți autori. Îl molipsise și pe cioban de boala asta. S-a creat o atmosferă destul de încinsă de care, evident, eram eu de vină. Întotdeauna cel ce face plătește. M-au alungat, mi-au șters numărul, că fiecare berbecuț avea un număr, de nu mai puteam intra nicicum. Am umblat pe la diverse sălașuri, stâne, natura era minunată, dar durerea din suflet nu se ostoia. Am încercat să-l contactez pe cioban, pe dulăul Dvor, câteva oițe, nimic. Parcă murisem. O fi omul o oaie? În numele dreptății, binelui rar se adună, dar la rău turma este ca un zid. Nimic nu se clintește. Am înțeles că viața are mai multe sensuri. Unul ar fi să lupți cu spiritul de turmă. Adică acel spirit care se bazează pe minciună, frică și interes. Binele devine rău, răul devine bine. Citiți-l pe Orwell, veți înțelege. Ca și pe Canetti, „Masele și puterea”. Dar mai aproape ne este ceaușismul.

Addenda- din protocoalele Turmei

- Dvor – B. ești un om de aur, dar trebuie să te elimin.

-Dvor- Ciobane, tu mă tratezi ca pe un gunoi?

-Ciobanul – Regret că m-am asociat cu Dvor.

-Dvor – Supunem la vot eliminarea lui B.

- Dvor – De ce tăceți, vă e frică de B. ?

- Dvor- Eu nu l-am eliminat pe B., el a plecat singur.

Turma a behăit mulțumită. Ce o fi în mintea unor mioare, unor berbecuți, numai omul știe.

BORIS MARIAN

Greața

Se dedică unei Elene din vreme în vreme

Greața lui Sartre se întinde peste tot, ca și cuvintele. Bei un pelinaș, trece, umilința rămâne. Schimbăm macazul în fața vieții. Nu vom fi minidinozauri. Ni avem vicii, doar viceprimari. Oamenii așteaptă reduceri de prețuri, li se reduce viața. Injecția letală se mai aplică în Texas. Dar prin foame poți să te purifici. Prins în năvodul dorințelor nestăpânite, nu este rău să înnebunești uneori. Informații penibile. Ecce homo, gayule. Ochiul dracului îngrașă statul . Sperietorile sunt doar pentru copii. Ciorile bătrâne știu ce sunt ele. Sfântul satyr luă un satâr și dădu o lovitură mortală ordinii de drept. În moalele capului. Minciuna – un viciu absolut și intratabil. Faci o baie, te simți ca un împărat, ca Marat înainte de a fi înjunghiat. Cineva a dat foc casei, pisicile au venit în ajutor, au urinat cu sârg. În timp ce avionul se prăbușea, doi îndrăgostiți se buzunăreau reciproc. Dați poporului Fevarin. Este un leac – minune. Umbre, shadows, trei ani la pușcărie, u om solid, nu te lua de el, Totul e să-ți pierzi vremea, fă exerciții fizice și psihedelice, prăbușit foarte jos, în adânc, de profundis, te rogi de zei mai mari și mai mici, Dumnezeu o să privească ironic, nici un condamnat nu este vinovat, așa e Legea, nici cei duși la execuție, cam macabră chestia, norocos vei fi, de vei găsi pe cineva acasă, ultimele clipe sunt cele mai grele, vorbești cu un om, afli a doua zi că nu mai este, mincinosule, de unde vii? Mmm, mormăi Shadow, vine furtuna. Ne împachetăm lucrurile, ieșim, ne așteaptă zeii. Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot cunoaște,fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând, nici strălucirea în ochii profesorului de Gând, ai grijă ce vorbești, îmi șoptește, te aud copiii și te spun lui nea Pește.O idee este mai importantă decât o catedrală, spune spânul închinându-se pe ascuns, ferește-te să devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii?Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,o bomboană îți schimbă gustul, naiv ca o gură de incendiu, el știa că afectarea este semnul indiferenței, vântul sufla mai ușor ca o frunză, casele păreau solfegii solidificate, băltoacele aurite de soare ne orbeau, vorbeam și ne certam în gând, tăceam ca două afeturi de tun.

BORIS MARIAN

Bazar oriental -continuare din ianuarie 2010

Sanatate

Vechime

Dom” colonel.

Lupul singuratic

Tristețea în artă

Idiotul

Căpitanul

Execuția

Turma ( ficțiune)

Greața

Arhivă blog

vizitatori

şah